Vot&Com&Follow
Scuzați-mi greșelile :)).Mulțumesc :))
Sper să vă placă.Care dorește/ poftește la dedicații?:))
Smile:))
Păreri?:)
__________________
•Capitolul 19•
Cuvintele amenintatoare si zambetul aproape diabolic al baiatului au facut-o pe Faye sa tremure din cap pana in picioare, simtind frica siroind prin venele ei. Incercand sa se indeparteze de el, si-a retras mana insa a esuat, stransoarea asupra incheieturii ei fiind mult prea puternica.
"Ce spuneai despre faptul ca eu nu vreau sa te omor?" a zis Harry incet, dar in continuare amenintator.
"D-daca tu chiar ai fi vrut sa ma omori ai fi facut-o pana acum" spuse Faye, incercand sa evite sa-i priveasca ochii intunecati.
"Si totusi, iata-ma aici cu un cutit" remarca Harry presand varful cutitului in obrazul lui Faye "gata sa te omor, dupa cum ti-ai dorit"
"Nu vreau" incepu Faye simtind o durere ascutita in piept si lacrimi scurgandu-i-se pe obraz "Nu-mi mai doresc sa mor"
"Mare pacat pentru ca nu vei parasi in viata casa asta" spuse Harry in timp ce-i impingea corpul in peretele din spatele ei, plasand o mana in jurul gatului ei, ingreunandu-i respiratia.
Harry se apropie, tragand cutitul pana in dreptul pieptului ei. Cutitul era in totalitate acoperit de sange, sangele lui, inca vizibil pe tricoul sau. Rana nu il afectase cu nimic, insa, cu siguranta ar fi afectat-o pe Faye.
"Deci" spuse Harry analizand corpul fetei. "Ar trebui sa o facem repede? Sau sa prelungim lucrurile?" intreba in timp ce trasa linii cu cutitul de-a lungul claviculei lui Faye, facand-o sa tremure.
"Hai sa o luam usor, da?" zise Harry sunand de o data ca un gentleman invitand o fata la dans, ca si cum i-ar fi facut ei o favoare.
Un tipat a parasit buzele lui Faye in timp ce baiatul a infipt incet cutitul deasupra soldului ei. Incercand sa nu planga, ii musca buza si inchise ochii, insa lacrimile au continuat sa curga involuntar.
"Uita-te la mine!" ordona nervos Harry, ridicandu-i capul cu varful cutitului. "Deschide ochii! Vreau sa vad viata scurgandu-se din tine. Vrea sa vad cum devii un nimic!"
Faye planse plina de durere, deschizandu-si ochii simtind cutitul trasand o taietura adanca de-a lungul pieptului ei.
"Esti gata sa mori?" sopti Harry, mutand cutitul in zona de deasupra inimii lui Faye. "Stii doar ca nu exista intoarcere odata ce ai murit"
Un geamat a impiedicat-o pe Faye din a raspunde in timp ce cutitul era infipt in inima ei. Nu era capabila sa tipe. Statea cu buzele intre-deschise si tremurande, simtind viata scursandu-se din ea odata cu sangele si lacrimile sale.
Incepea sa-si piarda simturile, iar ochii parea mai grei ca o tona de ciment. Dar nu si-a inchis ochii, îi era mult prea frica de ce ar fi putut sa-i faca baiatul din fata ei.
Vederea lui Faye devenea din ce in ce mai incetosata, lacrimile impiedicand-o din a mai vedea clar. Îsi muta mana, punand-o pe deasupra mainii lui Harru ce inca tinea cutitul infipt in pieptul ei.
"D-de ce?" murmura Faye. Insa, inainte ca baiatul sa fie capabil sa raspunda se simti inconjurata de intuneric.
Moarte
Scenariul din capul lui Faye a facut-o sa tremure, in timp ce si-a mutat brusc privirea pentru a o intalni pe cea a baitului. Nu, nu putea sa moara, nu azi, nu in felul asta. Asa ca, dintr-o miscare brusca, Faye evada din stransoarea baiatului si alerga pana in bucatarie, luand un nou cutit si ascunzandu-se in spatele unui dulap.
Rasetul si sunetul unor pasi au ajuns imediat la urechile lui Faye, facand-o sa-si preseze corpul in sertarele de lemn.
"Nu te poti ascunde pentru totdeauna, draga mea" spuse calm baiatul "O se te omor pe tine si apoi pe restul familiei tale"
'Poate ceva li se intampla oamenilor care mor si devin fantome..ceva ce ei nu pot controla si devin rai' vocea lui Chase rasuna in mintea lui Faye, parand atat de clara incat ar fi putut jura ca sa afla chiar langa ea. 'La un moment dat erau oameni normali, majoritatea probabil buni' Inima incepu sa-i bata si mai puternic, corpul incepand sa tremure.
Dupa cateva momente de gandire, Faye se ridica, facand vizibila in fata lui Harry partea superioara a corpului ei. Poate daca ramanea calma si nu-si arata frica, ar fi mai usor sa se descurce cu situatia.
Faye respira si inspira adanc, in timp ce pasii in lateral expunandu-se in totalitate si lasand cutitul sa-i cada din mana creand un sunet ascutit ce ricosa in peretii bucatariei.
Apoi, pasi catre baiat. Nu spusese nimic inca la fel ca si el. Faye inspira adanc incercand sa se pregateasca pentru ce urma sa faca. Era infricosator. Simti frica otravindu-i sangele din vene, insa poate pana la urma aceasta senzatie era necesara pentru a se salva pe ea si a-si salva familia. Trebuia sa fie curajoasa si sa-si infranga temerile.
Faye inspira adanc si facu un pas in fata, expira si se apropiensi mai mult de el. Harry nu se miscase niciun centimentru-astepta fara nicio expresie, in timp ce fata continua sa respire adanc lasand aproape niciun spatiu intre ei.
"N-nu trebuie sa faci asta" spuse incet Faye, punand o mana tremuranda pe obrazul lui. Era rece. Nu la fel de rece precum isi amintea, nu la fel de rece ca atunci cand era bolnava si i-a atins pielea, insa destul de rece incat sa-i trimta fiori de-a lungul coloanei si sa-i inghete sangele in drumul sau catre inima.
Faye era destul de surprinsa de faptul ca baiatul nu facuse nimic pana acum, nici macar expresia nu i se schimbase, insa se uita la ea cu ochii sai lipsiti de culoare.
"Eu nu-" incepu Faye inghitind in sec "Eu nu cred ca asta esti tu, adevartul tu" spuse in timp ce-si plimba degetul de-a lungul unei cicatrici de pe obrazul lui, simtindu-si inima batand cu putere. "Vrei sa stii ce cred?" Faye facu o auza, insa nu primi niciun raspuns din partea baiatului. "Cred ca atunci cand erai in viata, in anii 1900, erai un tanar educat, bun si plin de vise. Cred ca aduceai fericire celor din Westbrook si ca erai iubit, nu numai de catre familia ta, ci de toti oamenii din jurul tau" Faye isi muta mana pe celalat obraz al baiatului, zambindu-i usor, uitandu-se drept in ochii sai intunecati si nicaieri altundeva.
"Si apoi ceva oribil ti s-a intamplat" spuse Faye "Ceva prin care nimeni nu ar trebui sa treaca si nicidecum sa traiasca cu acel lucru pentru 90 de ani. Cred ca te-a schimbat. A fost atat de multa suferinta, incat nu ai fost capabil sa te descurci cu ea si s-a transformat in ceva mai rau-ura. Ura este ceea ce te-a creat, dar suferinta este inca acolo, in interiorul tau, si poate tu crezi ca ranindu-i pe altii va disparea. Dar nu asa scapi de durere, ai nevoie de ajutor"
Discursul lui Faye a fost urmat de o pauza lunga. Singurul sunet care putea fi perceput era cel al respiratiilor greoaie, insa daca ascultai cu destula atentie, puteai distibge bataile unei inimi.
"Harry" spuse Faye, facandu-l pe baiat sa tremure usor la auzul propriului sau nume. "Te pot ajuta, nu trebuie sa treci singur prin asta" Si, in timp ce spunea aceste cuvinte parea ca cicatricile de pe fata lui incepusera sa dispara, iar negrul ochilor parea ca lasa loc unei nuante de verde. Insa Faye nu apuca sa-si de-a seama ce se intampla, iar baiatul disparu.
_____
Păreri?:>>
CITEȘTI
Haunted ||h.s au |Romanian |
Fanfictionaceaѕтa carтe eѕтe тradυѕa .тoaтe drepтυrιle lυι roѕepeтalнaz.©roѕepeтalнaz all rιgнтѕ reѕerved