Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
mi-ai arătat odată un desen ce avea mai mult sens decât nesensul unei vieți și mai puțin sens decât noi împreună.
era o lume puțin ca a noastră, puțin mai mult stranie, puțin prea cunoscută. era un soare bătrân și cânta din fluier de rugină. și păsările zburau cu furtuni pe obraji, furtuni mâzgălite cu cretă ca lacrimi. iar în iarbă căzuse o constelație de sânge.
undeva în copaci aterizase o pereche de aripi rupte. le-am regăsit străine, cum găsești pantofii cei vechi de care te lepezi când sunt prea mici pentru tine. și, pentru o clipă, m-am pierdut în desenul tău așa cum te pierzi în noapte când spui o rugăciune.
mi-ai zis că e portretul meu și nu te-am crezut.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
