xvi. furtunile nu mai strălucesc cum ar trebui

157 28 38
                                    

nu te mai pot priviașa că privesc cerulîți seamănăîntr-un felsunteți amândoi la fel de distruși

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

nu te mai pot privi
așa că privesc cerul
îți seamănă
într-un fel
sunteți amândoi la fel de
distruși.
stai cu mine și
asculți tot ce zic
dar nu înțelegi nimic
ești ca soarele
el vede tot
dar nu înțelege.
dacă ar face-o
n-ar mai fi așa luminos
când noi suntem negri.

m-ai întrebat odată
dacă nu cumva
stelele cad
pentru că nu mai pot duce
atâtea dorințe.
atunci am știut că
ești artă.
nu cred că ți-a mai zis
cineva asta.
da
ești
ești
și aproape că mă faci și pe mine
să fiu.
ești o artă așa
ciudată
că nu o înțelege
nimeni.
cred că nici ea
nu se înțelege.

ești haos.
cred că ți-a mai zis asta
mama ta
când lăsai casa în dezastru
dar nu ți-a spus-o
așa frumos cum ți-o spun eu.
m-ai lăsat și pe mine în dezastru.

mă faci furtună
mai taci, furtună
furtună
furtună
furtună
voi repeta asta
până-mi intră-n cap
furtună furtună furtună
sunt singură
furtună
o furtună singură
știi ce se-ntâmplă cu furtunile
când sunt singure?
se autodistrug.

furtunile nu merg bine
cu soarele
iese un fel de eclipsă
a minții.

și soarele tot luminează
chiar și când suntem negri.
poate nu înțelege
poate nu știe
chiar nimic
despre furtuni
și poate doar datorită lui
nu ne înecăm.

poate nu înțelegepoate nu știechiar nimicdespre furtuniși poate doar datorită luinu ne înecăm

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
tot ceea ce nu i-am spus măriiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum