Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
în rolurile principale: tu—zeul eu—pământeanul ( ce aproape ți-a furat aripile )
———
închide ochii și gândește-te la tine și la mine la un zeu și un pământean.
am privit și am tăcut la tăcerea ta și mi-a fost frică de cât de mică arată inima mea când o ții în pumn. și mi-a fost frică că eternitatea mea îți trece prin timpane ca o secundă.
și omul va tremura cu sori între pleoape și stele pe după gene și o moarte puțin mai vie între coaste, coapse, porțelan... și zeul va tânji spre inima umană a săracului va arde să simtă durere și sfârșire așa cum omul dorește nemurirea.
și, pentru o clipă, zeul e mort, iar omul e infinit și încearcă să atingă cerul. și mi-am amintit, o scurtă lovitură, că pământeanul nu poate zbura. (doi metri sub pământ, doi-trei-cer...!)
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
