păsările pleacă
și tremură.
tremură
tremură
tremură și tu cu ele
tremură la margine de
râu
la margine de rai
sufocă-te în furtuni
ești încă tânăr și
cerul nu fuge de tine.nici păsările nu
fug.melodia asta a cerului
se simte ca o viață
de pasăre
de floare
ele trăiesc mai mult și
mai adevărat decât noi.și chiar dacă
mâinile mele râcâie vise
și se agață de ele
și mi se desprind de corp
și îmi cad în
râu
(cântă și urlă cerul
ca un râu)
măcar păsările uită.
nu îți trebuie mâini ca să zbori.
doar aripi.
doar sunet.vreau să mă ierte odată
el, cerul
mă face să retrăiesc atâtea
bucăți de timp
atâtea aripi de timp
și mă doare.
mă doare
mult prea mult prea mult prea
dar cerului nu îi pasă
îi ascult cântecul și plâng-râd
nici eu nu știu ce mai fac dar
tremur
ca păsările timpului.
tremur.norii sunt viori.
ai observat și tu?
arată ca niște sunete.
și eu sunt oarbă
și mută
nu fac decât să aud.
îi văd și
aud ceva.
îmi aud plânsul.
îmi aud păsările.
îmi imaginez cum ar fi să nu le fi
stricat.dacă ridic capul
și e o pată albastră acolo
o pată de ceva
cerneală poate
sunet poate
atunci mă simt de parcă
încă mai am vise.
de parcă nu le-am încuiat în
grădina din spate
până au murit de foame.doamne, sunt oarbă.
sunt în grădină.
sunt oarbă, în grădină doar orb poți fi, că îți asculți visele cum curg în râuri și te apasă pe timpane și te trag de lacrimi
cerule, și cum mi se frânge trupul...
cutremur-
asta sunt.
numai păsările îmi mai zboară
lumino, cum m-ai renăscut
lumino, ce mi-ai făcut mie...păsările pleacă
și tremură în cer
și devin valuri
mi-a fost frică să-mi
aud altceva decât plânsul
acum aud totul.
aud și furtunile care mă înecau.
cântă frumos, ele, știi?
mai frumos ca păsările.
zbor.
zbor pe sunete și contrasunete
și sunt așa
asimetrică
așa
căzândă
așa
răsfirată între
picurii și licuricii
ce curg din mine.nu voi lovi pământul.
nu acum.
nu vreodată.
uită-te la mine și spune-mi că nu zbor.
uită-te la mine și spune-mi că nu mor.
încet
ușor
nici nu mă deranjează
nu mă deranjează să mor ascultând cerul.păsările pleacă.
îmi curg printre degete
îmi curg prin păr
îmi curg prin euforia asta
cerul pleacă cu ele.
mi-a frânt pieptul
m-a înălțat
m-a căzut
m-a învățat cum să-i
vorbesc
celei ce nu e sunet
nu e cântec
ci doar sfârșit.
m-a învățat să le spun
păsărilor
încet
ușor
ca o șoaptă
tot ceea ce nu i-am spus mării.
CITEȘTI
tot ceea ce nu i-am spus mării
Poetrycred că cerul s-a săturat să-i tot plângem pe sub lacrimi. june - july 2019.