până și neamintirile
au alt gust când
le gust cu tine...tu ești remediul meu
împotriva timpului
atunci când și timpul
rămâne fără timp.
și am vrut să învăț
să îmi fiu eu
remediu
împotriva cerului
dar sunt slabă
și când tu pleci,
mă distrug puțin,
cam atât cât nu m-am distrus
când m-ai iubit destul
încât să mă distrugi tu.stelele nu sunt la fel
și de aici,
și de departe,
și nici eu nu sunt.
dar trebuie să mă opresc,
căci tu ai înaintea ta
o viață diferită,
un loc diferit,
o stea diferită,
iar eu am înainte
un album cu pagini roase
pe care am lipit clipe
cu bandă adezivă,
așteptând momentul în care
vor cădea și se vor
sparge de podea,
așa cum au căzut
stelele și s-au agățat pe parbrizul
mașinii,
în noaptea aceea
când lumea era a noastră.și inima mea nu a
vrut decât să cadă
să cadă, să cadă, să cadă
într-o necădere continuă.
și chiar printre stele,
eu nu dansez și spun mai departe.
dar dacă-ar fi să spun
cred că m-am împiedicat,
valsând prin bucătărie
în șosete,
strângând în brațe
cutia de lapte,
și am aterizat undeva,
încă nu știu unde.
și cred că voi privi spre tine
și-ți voi spune
tot ceea ce nu i-am spus mării.încă nu știu
cine e chipul despre care scriu
cred că e
o fostă eu.
CITEȘTI
tot ceea ce nu i-am spus mării
Poetrycred că cerul s-a săturat să-i tot plângem pe sub lacrimi. june - july 2019.