Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
am găurit cerul cu degetele și ți-am peticit pielea.
fie ca moartea ta să mai trăiască o secundă, la trei pași de toamnă și la trei respirații de zbor. și-n brațe de lună, am clipit de două ori iar lumea a mai căzut încă puțin, înclinată aiurea, smucită și răsfirată, c-un ochi în asfalt și unul cine știe pe unde. universul tău cu dinți strâmbi și ochi obosiți alerga bezmetic în colțul camerei mele, pe întuneric, de mână cu o cometă beată țipând ca o furtună sucită. și s-au ascuns după perdele, cu buze vineții pe de-a-ndoaselea, și surâsul îi înțepa între coaste și râdeau de noaptea dezbrăcată și descălțată de stele.
și cerul are acum găuri și stelele își dau cu limba peste cicatrici, iar când ele se roagă și își gâdilă minciunile și păcatele din fundul gâtlejului, îți șoptesc numele.
am vrut ca moartea ta să-mi mai zâmbească o secundă și eram la un pas (și o eternitate) de toamnă dar cred, oh... cred că am îngenuncheat cerul și am ajuns amândoi distruși.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
