știu că ți-ai dorit acel
aproape-infinit,
ți-ai dorit s-avem în palme
o eternitate
și o zi.
dar păcatele tale nu dorm
când tu dormi
și nu mor
când tu ne ucizi.
și credeam că imperiul nostru
din picături de ploaie
lipite cu bandă adezivă
va deveni mai mult decât
cenușă.și am scris cu degetul
în ruinele lumii noastre
că te voi iubi
aproape pentru totdeauna
așa cum valurile iubesc
și urăsc
(și distrug)
malul.și te privesc de la depărtare
așa cum un astru smerit
-aproape îndrăgostit-
privește sufletul semimort
și semipierdut
ce își ridică privirea spre cer.și să știi că azi voi ține minte
- căci poate mâine voi uita -
că m-ai transformat în
furtună
că ai râs și te-ai pierdut
în ochiul haosului meu
de parcă nu exista nimic mai frumos.și să știi că voi dansa
și voi plânge
pe mormântul iubirii noastre
așa cum stelele dansau
și plângeau
pe chipul tău.
CITEȘTI
tot ceea ce nu i-am spus mării
Poetrycred că cerul s-a săturat să-i tot plângem pe sub lacrimi. june - july 2019.