Titan

7

Drumul este întradevăr destul de lung, mai ales datorită aglomerației din oraş. Dacă şoferul alegea drumul de la periferie, sigur ar fi ajuns mult mai repede la destinație. Silver nici măcar brățara de la mână nu o mai are ca să poată verifica ce oră este. A fost nevoită să o predea când a părăsit instituția.

Afară era o vreme călduroasă, cu multe păsări pe cer, chiar şi prădădoare, dar desigur că nu sunt destul de mari încât să reuşească să înfrângă un om.

Silver e uimită de priveliştea pe care o are acum. Nu a iesit niciodată în oraş, dar nu se aştepta la asta. Multe magazine din diferite domenii, doctori de tot tipul, de la veterinari, până la mecanici. Toți sunt îmbrăcați într-o multitudine de tipuri de haine şi de culori. Oamenii plimbă animale în lesă, de care Silver doar a mai auzit sau a văzut prin cărțile de biologie. De asemenea există şi mulți copaci plantați pe străzi, datorită faptului că în trecut au fost îndepărtați atât de mult, încât oamenii se intoxicau singuri.

Pe lângă maşina în care se află ea, trece o persoană pe o bicicletă, fără să aibă probleme sau să fie oprit în trafic.

- Ajungeam mai repede cu bicicleta, comentează Silver mai mult pentru ea, dar şoferul oricum o aude.

- Eu tot încerc să conving consiliul să adauge biciclete, dar mă ignoră.

Bărbatul avea în jur de 1, 80 metri, ochi verzi şi păr galben cu o tentă de verde. Nu pare foarte în vârstă, poate în jurul a 25 de ani. Probabil abia a terminat facultatea de şofat profesionist, pentru că Silver e sigură că nişte oameni aşa importanți ca cei de la Consiliul Militar ar angaja nişte amatori. Era chiar frumos, dacă te concentrai pe străsăturile lui, ceea ce era puțin mai greu din cauză că are capul acoperit de o bască ciudată. Silver crede că ar fi arătat mai mult cabridicol cu chestia aceea pe cap.

- De ce nu am mers pe la periferie? îşi dă Silver glas gândurilor.

- E mai sigur pe aici.

- Mai sigur?

- Da.

Roşcata îşi dă ochii peste cap, considerând că până la urmă are şi el aroganța lui.

- Adică pe la periferie nu e sigur. Oraşul e atacat sau ceva de genul? continuă ea subiectul, total interesată.

- Nu ştiu. Mie nu mi se spune nimic. Sunt doar un şofer.

Îi aruncă un zâmbet lui Silver, ce o face oarecum să roşească. Chiar dacă Doctorița Lope a fost o imponstoare, a avut dreptate. Trebuie să îşi înceapă viața sexuală. Aşa că a decis să coboare zidurile şi să nu se mai împotrivească naturii fiecăruia.

- Ce căutai la primul sediu? Ai fost trimisă să rezolvi vreo problemă sau ceva de genul? întreabă şoferul la rândul lui, curios.

- Acolo am învățat până acum.

- Cum adică? Şi acum de ce mergi la sediul numărul patru? Nici nu ți-ai terminat primul an!

Uimirea şoferului o face să se gândească că până la urmă nu prea se petrec aşa des lucruri de genul celui actual. Nici nu vrea să îşi imagineze în ce stil va fi primită de cei superiori ei, pentru că e sigură că nu o va considera pe ea sau pe Aaron sau pe Xander egalii lor.

- A avut loc o eroare cu prima probă şi am primit testarea celor din anul patru, iar noi pe a lor, răspunde Silver atentă la gesturile cu care va răspunde şoferul ei, ca să vadă ce mai poate descoperi.

- Şi? Nu înțeleg care e faza, mai mereu se întâmplă erori de astea.

Acum un beculeț i se aprinde deasupra capului lui Silver, parcă lovită puternic în cap. Se simte oarecum dezamăgită că nu şi-a dat seama până acum.