Titan

11

- Unde sunt ceilalți? întreabă Silver, abia ajunsă îm cameră de la baie, de unde a avut nevoie de un duș rece ca să își revină din șoc.

- Grupul 13 au un proiector digital și a fost și grupul nostru, împreună cu altele, desigur, să vizionăm un film, răspunde Aaron.

Silver știe prea bine că liderul grupului e Thomas. E chiar foarte prietenos și mereu își face griji pentru alții și îi ajută, chiar dacă nu sunt în grup cu el. Ea nu știe dacă să creadă că este el mai comunicativ și carismativ de fel, sau doar încearcă să se dea bine pe lângă celelalte grupuri ca să le înțeleagă mai bine.

- Mergi și tu? întreabă Aaron și îi aruncă lui Silver un măr, dar aceasta îl refuză și îl pune pe birou.

- Nu.

- Bun. Nici eu nu mă duc! răspunde el și zâmbește.

Simte cum acesta își dă seama că e ceva înneregulă cu Silver și vrea să îi intre în gânduri, dar datorită antrenamentelor spihologice, a reușit să ridice niște ziduri așa puternice, încât nu le poți doborâ decât cu forța brută.

- Sunt bine! spune ea și se aruncă în pat, imdiat ce termină de uscat părul.

Aaron se retrage imediat din capul ei la aizul cuvintelor, cumva rușinat că a fost prins în flagrant delict.

- Poți stinge te rog lumina? Vrea să dorm, spune ea și imediat se bagă sub pilotă și se întoarce cu spatele la el.

- Sigur! răspunde el.

Încearcă să arunce cu un papuc, dar dă exact pe lângă întrerupător. Concentrat mai bine, îl aruncă pe al doilea și exclamă de bucurie când nimerește și se face întuneric în cameră.

După vreo zeci de minute în care Silver s-a foit încontinuu în pat, a ajuns la concluzia că nu reușește să adoarmă, oricât de obistă este. Chiar dacă acum este calmă, întâmplarea din biroul directorului e încă vie.

O lacrimă îi părăsește ochiul stâng și nu le poate opri pe următoarele, plângând în tăcerea nopții. Se simte mai singură ca oricând.

- Mișcă-te! îi spune Aaron și se strecoară pe sub pilota lui Silver.

O ia în brațe, iar ea e prea goală de energie, atât fizică, cât și psihică, ca să mai riposteze. Chiar dacă nu i-a recunoscut niciodată, Silver îl consiră de Aaron un prieten bun și o persoană de încredere. Chiar dacă e foarte copilăros, știe când ai nevoie de el.

- Chiar dacă nu mă lași să îți intru în creier, tot îmi dau seama când nu ești fericită, spune el și o strânge și mai tare în brațe.

Silver nu mai poate să se abțină deloc și lasă lacrimile și hohotele de plâns să se scurgă pe tricoul alb a lui Aaron.

- Așa! Plângi, descarcă-te! Ești și tu om, ai nevoie de asta.

***

După ce Silver a adormit în brațele calde și primitoare ale lui Aaron, se trezește într-un vis.

Se află într-o încăpere întunecată, dar după mobilier și mirosul de lavandă recunoaște imediat că e biroul lui Adam.

Își ridică privirea spre mâinile și corpul ei ce sunt translucide, ca ale unei fantome și zâmbește. În sfârșit are un vis, după atât de multe amintiri încontinuu derulate ca pe o serie de CD-uri.

Clipocitul unui lichid de la birou îi atrage atenția și abia atunci observă că e o persoană așezată la birou, însăși Adam. Abia își mai toarnă un pahar de Vodka dintr-o sticlă din cristal, ceva de calitate și desigur foarte tare. Mai e numai jumătate din conținut. Gheața din pahar deja s-a topit.