Titan

12

- Emerald, sper să mă poți auzi! se aude o voce disperată în capul ei.

Nu știe unde se află. E beznă totală în jurul ei și aierul e rece cu o tentă de aer îmbâxit de praf.

- Ascultă cu atenție! Mă numesc Amethyst și suntem surori. Am nevoie de ajutorul tău. Trebuie să comunicăm!

Imaginea devine cu puțin mai clară și poate destinge doar lumina roșiatică și pe alocuri dune de cemușă ce se spulberă în aier puțin câte puțin.

- Nu voi mai putea să iau contactul cu tine pentru mult timp, de aceea sper să mă auzi. Am încercat să comunic cu tine în ultimii 12 ani, dar nu mi-ai răspuns. Știu că ești în viață îți simt conexiunea, dar nu te pot localiza. Ceva mă blochează. Numele meu este Amethys Ginger și al tău este Emerald Gilger. Numele fratelui nostru mai mare este Robinson Ginger. Suntem ultimii în viață din familia regală Ginger. Trebuie să îl găsești pe Robin, asta dacă mai este în viață.

Silver nu înțelege prea bine sensul cuvintelor spuse de vocea pe care o aude și nu poate destinge vreun trup prin în întuneric, iar cu cât vorbește mai mult, cu atât simte că pierde conexiunea cu persoana.

- Cine... ești? spune Silver cu greutatea cuvintele ce speră să ajungă la fată.

- Mă auzi? se aude cealaltă voce plină de entuziasm. Ce dor îmi era să te aud, Ema!

Amethyst începe să plângă, iar Silver simte o compasiune ciudată, un sentiment familist intesns. Prescurtarea numelui sună ca o cană plină de apă rece pe o zi toridă, când ești extenuat și însetat. O umple pe Silver de viață și parcă ar vrea să găsească persoana ce o cheamă.

- Încearcă să mă mai contactezi. Trebuie să vorbim mai multe, trebuie să aflu unde ești și dacă ești bine. Probabil conexiunea te slăbește și nu poți să îmi vorbești, dar te rog...

Conexiunea se rupe și Silver simte cum pășește spre altă lume și aierul rece o trezește la viață.

Deschide ușor ochii și îi obserbă pe restul colegilor ei adunați cu capetele peste patul ei și o privesc.

- V-am spus că aierul rece o va trezi! spune Ten.

Băiatul se duce și deschide dulapul unde caută ceva și îi aduce aminte lui Silver din noaptea trecută pe Marco ieșind de acolo, în timp ce ea și Aaron erau pe jos.

- Am reușit! spune Silver și zâmbește, apoi se strâmbă când o durere profundă îi străpunge capul.

- Ușor! Bea asta! îi ordonă Marco și îi întinde o sticlă cu un lichid care speră că e apă.

- Ține astea! Îmbracă-te și hai să mergem la orele de curs. Ai lipsit la micul dejun, așa că vei îndura până la masa de amiază, spune simplu Ten și închide geamul.

Silver se ține cu o mână de cap și simte cum tot părul ei e încâlcit și cum mușchii îi sunt amorțiți, dar se forțează și se ridică din pat. Se deplasează spre baie, bălăngănindu-se și îl aude pe Xander cum o întreabă dacă e bine, iar ea răspunde ceva tărăgănat, ce speră că erau civinte inteligibile.

- Întârziem, Silver! spune Aaron furios de după ușa toaletei.

- Plecați fără mine. Vin mai târziu! răspunde ea și își dă cu apă rece pe față în speranța că își va reveni.

- Da, vezi să nu! strigă Xander și dă un pumn în ușă. Ieși odată!

Silver oftează și deschide nervoasă ușa, iar Xander zâmbește mulțumit, de parcă acesta era un plan.