Titan

18

- Domnule Jackson, de la dumneavostră am nevoie doar să vă interesaţi de ultimul număr care m-a sunat, ceea ce nu va fii aşa greu. Am vorbit mai bine de un minut şi mi-a acordat şi apel video. Vreau să ştiu din ce loc am fost sunată, dacă era în oraş, să căutaţi rutele pe care le-a urmat. Vreau drum direct spre baza lor.

- Domnişoară Silver, e prea periculos! Baza cuiva care a reuşit să pătrundă la birouri şi să îl răpească pe Luke, chiar dacă avea gărzile de corp cu el, spune îngrijorat Jackson.

- Nu a fost foarte greu de răpit. Probabil l-au ameninţat când era la baie, i-au pus un cuţit la gât... Nu, dacă mă gândesc mai bine, de cuţit mai reuşea să scape. I-au pus un pistol la tâmplă şi nu prea a avut de ales. Probabil a încercat el să se zbată şi să scape, dar ori l-au împuşcat în vreun picior, ori l-au lovit în moalele cefei.

- Atunci ar trebui să începem cu cercetările de la clădirea firmei! exclamă secretarul şi se pregăteşte să pună mâna pe telefon, dar e oprit de Silver.

- Nu. Cel mai probabil erau îmbrăcaţi în oameni normali, nu avem de unde să ştim care sunt. Poate chiar colegii lui de birou sau pur şi simplu vizitatori. Totuşi nu e o risipă de timp să ne interesăm. Am şi persoana perfectă care s-ar putea ocupa de treaba asta.

Silver scoate repede telefonul şi îl apelează pe Alex, care îi răspunde uimitor de rapid.

- Silver, m-a trecut un fior pe coloană şi cred că e din partea lui Luke. E bine? întreabă el cu vocea puţin piţigăiată, reflex pe care îl are de fiecare dată când e îngrijorat.

- De fapt, nu! răspunde ea şi oftează.

Alex are un simţ foarte dezvoltat când vine vorba de persoanele pe care le cunoaşte, le iubeşte sau îi sunt prieteni. Probabil era gata să o sune pe Silver, doar că nu a făcut-o pentru că nu ştia să explice.

- Eşti acasă? îl întreabă Silver.

- Da. Acum au ajuns şi restul la mine.

- Perfect. Va veni o maşină în faţa casei voastre. Intraţi în ea şi ne vedem la destinaţie. Să nu îţi uiţi laptopul şi stick-urile. Am nevoie să intri în baza de date a mai multor clădiri.

- Silver, ştii deja că am cazier. Dacă mai sunt prins o singură dată, intru la închisoare pentru cel puţin cinci ani, răspunde Alex îngrijorat.

- Stai calm, nu se va întâmpla. Doar ai încredere în mine.

Silver închide apelul, fără a mai aştepta un răspuns de la Alex. Rupe o bucată de hârtie dintr-un caiet de pe masă, apoi apucă un pix dintre cele ale secretarului, scrie adresa şi i-o oferă unuia din şoferi, care doar aprobă din cap, ştiind ce are de făcut mai departe.

- Trebuie să îl sunt pe directorul Calestra, spune şi apelează următoarea persoană.

Decide să sune pe numărul lui de birou, ca să nu se producă neînţelegeri. Ca de obicei, răspunde secretara, care îi conduce apelul spre Adam, cunoscând vocea lui Silver.

- Sunt foarte ocuăpat acum. Dacă nu e un motiv întemeiat, atunci...

- Luke a fost răpit! răspunde Silver cu vocea puţin mai ridicată.

- Ce?

- Luke a fost răpit, îi repetă, de data asta mult mai calm.

- Am să îi trimit pe cei mai buni, răspunde Adam după un moment de tăcere.

- Am să fac eu o listă cu persoanle pe care le vreau, îi taie Silver iar propoziţia. M-am antrenat cu majoritatea de acolo,deci ştiu de cine am nevoie în situaţia de faţă.