Vei fi a mea

Capitolul 14

Dedicatie: draga_inima ❤️😍
(Pentru ca am văzut cu câta nerăbdare aștepți acest capitol.Te imbratisez cu drag ❤️)

Din capitolul anterior:
Mike:Ma gândeam după ore sa facem ceva împreuna.Sa vi la mine sau sa vin la tine sau sa ieșim in oraș.
Eu:Ar fi o idee buna! Alege tu!
Mike:E un loc drăguț in care pot sa te duc!
Eu:Cum ar fi?
Mike:Surpriza!Iti va plăcea sigur !
Eu:De abia aștept!

Orele s-au terminat cam greu pot spune eu deoarece am așteptat cu nerăbdare sa ma văd cu Mike pentru a merge in locul acela pe care încă nu îl știu.
Îmi strâng lucrurile de pe banca și cobor la parter pentru a merge la dulap.Las in dulap cărțile apoi îmi verific telefonul și văd ca am primit un mesaj de la Mike

"Amy eu am plecat acasă mai devreme pentru ca nu am făcut ultima ora.Sper ca nu te superi dar am ceva de rezolvat și nu pot sa trec sa te duc cu mașina."

"Stai liniștit Mike.Voi lua autobuzul!"

"Vin sa te iau la 16:45.E ok?"

"E perfect!"

Bag telefonul in geanta apoi ies din școala.Lara a plecat cu Jason , iar Martina nu știu unde este așa ca o sa merg singura pana acasă.

Este ora 16:15 atunci când îmi verific telefonul.Doar ce am ieșit din duș și mi-am uscat parul.
Am decis sa ma îmbrac cu o fusta neagră din piele stil cloș și un tricou alb mulat.M-am încaltat cu o pereche de sandale joase de aceleași culoare cu fusta.Am pus puțin machiaj astfel încât sa arat cât de cât ok , apoi mi-am pieptănat parul.L-am prins cu o agrafa intr-o parte apoi mi-am pus geanta pe umăr și m-am dat cu puțin parfum.
Am aruncat o ultima privire in oglinda și pot spune ca arat superb.
M-am uitat la telefon și atunci am observat ca ceasul meu indica ora 16:56, semn ca am întârziat puțin.
Am coborât scările in graba si doar când am ajuns in living am putut sa observ ca Mike stătea cu tata pe canapea si vorbeau de meciuri. Probabil mama era pe undeva prin grădina, căci acolo își petrecea ea majoritatea timpului.

Eu:Oh, îmi pare rău Mike pentru ca am întârziat.
Mike:E ok! Doar ce am ajuns!

S-a ridicat in picioare și a venit lângă mine.Era îmbrăcat intr-o pereche de blugi deschiși la culoare și un tricou alb pe corp.Freaza era aceeași pe care o avea si când l-am văzut prima data.Arata incredibil , ce pot sa zic.

Mike:Mergem?
Eu:Desigur!-spun și îmi întorc privirea spre tata care era atent la TV.Tata, eu ies afara cu Mike.
Tata:Distracție plăcută. Aveți grija de voi și sa nu veniți târziu.

Tata s-a schimbat mult odată ce l-am prezentat pe Mike in fata lor ca fiind cel mai bun prieten al meu.Nu știu ce l-a făcut sa se schimbe , doar ca de atunci se comporta altfel cu mine și el și mama și sunt foarte înțelegători.
Mike îmi deschide portiera mașinii apoi eu urc și îl aștept cuminte pe scaun pana intra și el in mașina.

Eu:Încă nu mi-ai spus unde ma duci.
Mike:Vreau sa fie surpriza!
Eu:Nu prea îmi plac surprizele astea!-spun eu zâmbind
Mike:Stai liniștita! Cu siguranța îți va plăcea. Acum dacă nu te superi, vreau sa îți pui asta la ochi.

Îmi întinde o eșarfa neagră prin care cu siguranța nu voi vedea ceva.Fac așa cum îmi spune și mi-o pun la ochi apoi aștept.

Mike:Am ajuns!
Eu:Cred ca as avea totuși nevoie de ajutor!

Simt cum Mike ma prinde de ambele mâini și ma trage usor spre el.Il urmez și merg puțin așa pana acesta îmi dezleagă eșarfa de la ochi și mi-o da jos.
Rămân blocată atunci când observ cât de frumos era locul in care ne aflam.Stateam pe un deal micuț din care cu siguranța puteai vedea răsăritul și apusul. Era un deal plin cu verdeața și flori micute și colorate.Jos era o păturica pe care se afla câteva perne aranjate frumos și un cos de lemn mare care semăna cu un cos de picnic.

Eu:E superb , Mike! Tu ai făcut asta?-îl întreb arătând spre micul loc amenajat.
Mike:Da.Eram sigur ca îți va plăcea!
Eu:Mersi mult , Mike!Chiar a fost o surpriza plăcută.

Ii s-ar in brațe iar acesta ma prinde de talie cu ambele mâini.Il strâng usor , iar el face la fel ridicându-ma puțin de la sol.Il privesc in ochi și ii dau un mic pupic pe obraz iar el îmi zâmbește.
Ma ia de mâna și îmi face semn sa ma așez cu el pe păturica. Fac cum îmi spune apoi începe sa scoate din cos o grămada de lucruri comestibile:brioșe , clătite , ciocolata , niște sandviciuri cu unt și șunca presata , suc și tot feluri de dulciuri.

Mike:Uite , am pus-o pe Martina sa ne pregătească ceva.-îmi întinde o brioșă cu ciocolata , apoi ia și el una cu vanilie
Eu:Ai vorbit cu ea?
Mike:Da.Am rugat-o frumos sa ma ajute cu astea și am plecat amândoi de la școala.De asta nu am putut sa te iau.
Eu:Sunt foarte bune.-ii spun după ce iau a doua gura din brioșă.

El rade usor apoi ia un șervețel și ma șterge pe nas de ciocolata.

Eu:Hey!-ii spun râzând
Mike:Doar te-am ajutat!

Vine mai aproape de mine și ma ia cu o mâna de talie ca și cum am sta îmbrățișați.Eu ii pun capul pe umăr și stam așa câteva minute buna fără ca vreunul sa scoate vreo vorba.
Îmi plăceau momentele petrecute cu el.Mereu se purta cu mine ca și cum am fi împreuna doar ca noi nu eram.De când l-am refuzat ultima ora când eram la liceu și i-am spus ca am nevoie de timp , nu mi-a mai spus nimic cum ca ar vrea ceva serios cu mine.
Sincer, eu am început sa am sentimente pentru el.Nu se poate spune ca încă îl iubesc cu adevărat , dar este ceva acolo. El mi-a spus ca tine la mine foarte mult și ca nu ar vrea sa mi se întâmple ceva , sau sa ma piardă vreodată , vorbind ca prieteni. Doar ca nu știu ce este in sufletul lui cu adevărat.Poate ca el nu simte la fel cum simt eu pentru el.Poate ca pentru el este doar atracție și obișnuința pe când pentru mine el este ceva special.

Mike:La ce te gândești?-ma întreabă el după o perioada lunga de tăcere.
Eu:Nu ma gândeam la nimic.Pur și simplu îmi place sa petrec timp cu tine Mike.
Mike:Și mie îmi place sa petrec timp cu tine.Imi ești o persoana draga Amy.Imi ești simpatica.As vrea ca intr-o zi sa fim mai mult decât prieteni , dar nu te forțez.Astept pana va veni momentul in care te vei simți pregătită pentru acest pas.

Eu nu mai spun nimic.Doar privesc apusul și stau cu capul pe umărul lui.Imi schimb poziția punându-ma cu capul pe picioarele sale , iar el ma privește și îmi mângâie usor parul.

Mike:Îmi placi mult!

Ma roșesc la auzul cuvintelor lui și îmi întorc capul spre pajiștea verde.Soarele încă se mai vedea pe cer cum apunea dar nu foarte mult.Imi plăcea momentul asta.Ma făcea sa ma simt bine , mai ales ca era și el cu mine care se purta atât de frumos , cum nu s-a purtat niciun băiat cu mine.
Mike chiar s-a schimbat fata de cum îl cunosteam eu.Are și el scăpările lui , ca orice om , dar nu mai este ca înainte și pot sa bag mâna in foc pentru asta.Mike chiar s-a schimbat.
Offf, dacă ar sti el cât de mult înseamnă pentru mine și dacă ar putea sa se vadă el prin ochi mei...As vrea sa ii mărturisesc asta , dar ceva ma trage înapoi și poate ca este mai bine așa.
Voi lasă timpul sa decidă!

Hello ! Capitol nou!
Aștept părerile voastre in comentarii.Stiti ce sa faceți pentru dedicatie, așa ca bye , bye!

TheSadPink