Vei fi a mea

Capitolul 23

Dedicatie: fata_micuta ❤️
                      ❗️LOVE YOU ❗️

Restul zilelor mi le-am petrecut stand in camera mea închisă , plângând și ascultând muzica.
De abia dacă mâncasem o porție de mâncare in aceste patru zile și nici nu dormisem suficient.
Cu Mike nu prea am vorbit.Doar atunci când ne întâlneam pe coridor , iar el ma ruga sa îl ascult.Dar am ales sa ma retrag in camera mea și sa fac aceasta separare a noastră puțin mai ușoară.
Încă arătam îngrozitor.Aveam ochii roșii și usor umflați de la plâns, iar fata mea era tot roșie.Parul nu îl mai pieptănasem de trei zile și arată și el destul de urat.

Și uite-ma ieșind din camera , trăgând trolerul in spatele meu.Ma aranjasem puțin cât sa arat și eu decent, dar puteai sa observi cu ușurintă cât de mult plânsesem in zilelea acestea.Se putea observa cu ușurintă durerea pe care eu o simteam.
Am coborât scarile cu picioarele tremurându-mi și intr-un final am ajuns in living.Era acolo doar Jason și Lara.

Lara:Pleci?-trista.
Eu:Mda..-îmbrățișând-o.O sa îmi fie dor de voi.-îmbrățișându-l și pe Jason.Dar trebuie sa înțelegeți ca acesta este decizia corecta.
Lara:Îmi vei lipsi!
Eu:Și tu mie!-dându-mi lacrimile.
Jason:Dacă vei vrea vreodată sa fi înapoi , sa sti ca ești bine venită oricând.

Îmi îndrept privirea spre scări atunci când aud un scârțâit și văd ca era Mike.Arata și el la fel de rău ca și mine.Avea parul in toate direcțiile si un început de barba.Avea aceleași haine ca și acum trei zile.
Când ma vede cu trolerul lângă mine face ochii mari și vine spre mine.

Mike:Unde crezi ca pleci?-nervos
Eu:In New York!-hotărâtă
Mike:Uite ca nu o sa pleci!-luând trolerul de lângă mine.
Eu:Mike lasă-ma!-tragand de troler.
Mike:Nu pleci nicăieri , nu auzi?-țipând.

Mike tipa la mine ca nu plec, iar eu țipăm la el sa ma lase in pace.Amandoi trăgeam de troler, iar Lara și Jason ne priveau fără sa spună nimic.
Mike vede ca nici eu nu voiam sa ii dau drumul , apoi deschide trolerul și începe sa arunce cu hainele mele peste tot.

Eu:Ești nebun?!-încercând sa le strâng.
Mike:Nebun după tine.
Eu:Bine atunci! Voi pleca fără haine.-nervoasa.

Vreau sa ies dar el cade in genunchi și ma prinde de picioare.Statea cu fata in picioarele mele și ma ținea foarte strâns.Incepuse sa plângă și asta m-a emoționat foarte tare.Imi curgeau siroaie de lacrimi , iar Lara plângea.

Mike:Doamne, Amy, am fost un prost , te rog iartă-ma!Te iubesc enorm!Nu pleca!-plângând.

Mike chiar plângea și ma tinea strâns de picioare ca nu cumva sa plec.M-am pus și eu in genunchi și l-am îmbrățișat strâns.Nu credeam vreodată ca Mike va plânge pentru mine.Nu pare genul ala de băiat sensibil.

Mike:Îmi pare rău iubito!Cu Larisa nu am nimic , te rog crede-ma.

Și apoi mi-a povestit tot ce se întâmplase.L-am crezut și mi-am dat seama ca a fost o prostie sa vorbesc cu părinții mei sa vin la ei.Dar eram nervoasa și suparata când am ales asta.
Nu știam ce sa mai zic.Stateam tot acolo pe podea îmbrățișați , cu Lara și Jason in spatele nostru pe canapea si cu hainele mele ravrasite peste tot.
Atunci realizasem cât de mult țin la el și cât de rău îmi făceam mie , cât și lui dacă plecam.Nici nu știu dacă puteam sa mai am ocazia sa ma întorc aici , odată ajunsă la părinții mei.
I-am sunat și le-am explicat tot și mi-am cerut scuze ca i-am făcut sa îmi cumpere bilet degeaba.Ei au spus ca nu este nicio problema și ca își vor recupera banii.
Mike îmi ia mâinile intre ale lui și mi le săruta încet.L-am luat strâns in brațe și am început sa suspin.