Vei fi a mea

Capitolul 16

Dedicatie: alexiasavaSava ❤️❤️

Din capitolul anterior:
Eu:Mama!
Mama:Spune-i tu te rog.-privindu-l pe tata.
Tata:Amy, noi..trebuie sa ne mutam in alt oraș!
Eu:Poftim?

Tata:Îmi pare rău ca nu îți place ceea ce ai auzit dar trebuie sa ne mutam.Firma noastră aici nu va merge bine așa ca nu avem de ales.Ne vom muta in New York.
Eu:Dar cum rămâne cu prietenii mei?Mai am un an de școala.Nu vreau o viața noua.Mama spune ceva , te rog!-tip la ea plângând.
Mama:Am decis ca așa este mai bine.Nu îți face griji.Iti vei face prieteni noi.
Eu:Dar puteți sa ma lăsați aici! Pot sta și singura! Sunt destul de mare sa ma descurc singura.
Tata:Amy, gata ! Am stabilit asta! Nu mai au rost vorbele tale! Și plus de asta casa va fi vândută statului.
Eu:Ați decis ce este mai bine pentru voi , dar pentru mine?-ma ridic de pe canapea și ma întreb spre usa.
Mama:Așa este cel mai bine.Maine seara la ora 17:30 avem zborul și vom pleca fie ca vrei , fie ca nu vrei și punct.
Eu:Argghhh!-nervoasa

Ies din casa trântind usa și plângând foarte tare.Nu pot sa cred!Cum sa îmi facă asta și sa ma despartă de prietenii mei , de orașul meu și mai ales de omul de care sunt îndrăgostită?Cum sa facă asta fără sa se gândească și la mine?

"Alo ,Lara?"

"Amy ce s-a întâmplat?De ce plângi?"

"Lara unde ești? Am nevoie de tine!Am nevoie de voi toți!"

"Sunt încă aici la Jason și Mike.....Amy, ma auzi?.....Alo?"

Închid telefonul și o iau la fuga spre ei.Incerc sa nu ma împiedic și sa cad deoarece plângeam foarte tare și din cauza aceasta vedeam in ceata.
Ajung intr-un suflet la ei și deschid usa brusc fără sa mai bat.
Îl găsesc doar pe Mike care stătea pe canapea , iar când ma vede se ridica și vine îngrijorat spre mine.

Mike:Amy, ce s-a întâmplat?De ce plângi?

Eu doar îl iau in brațe fără sa spun nimic si îl țin strâns.

Mike:Amy, ma îngrijorezi?Ce e cu tine?Hai sa stam jos.
Eu:Mike! Părinții mei au spus ca trebuie sa ne mutam deoarece firma lor nu mai are succes aici.Iar mâine seara la ora 17:30 avem zborul.Mike!Eu nu vreau sa plec.
Mike:Doamne..cum sa plecați , Amy?
Eu:Asta am spus și eu Mike.-plângând și mai tare.
Lara:Amy!-ma striga coborând scarile iar in urma ei venind și Jason. Ce ai pățit?

Eu am luat-o in brațe și o tineam strâns fără sa ii dau drumul.Era cea mai buna prietena a mea.Ne cunosteam încă de când ne-am născut.Mamele noastre au fost in același salon când ne-au născut și de atunci am devenit prietene bune.
Bunica mea ma ducea zilnic in parc și o luam și pe Lara cu noi.

Lara:Iubito , dacă nu îmi spui ce ai eu nu știu ce sa fac!Hai te rog liniștește-te și spune-mi.-ștergându-mi lacrimile care încă continuau sa curgă pe fata mea usor înroșită
Eu:Lara, mama vrea sa ne mutam in New York.A spus ca firma aici nu merge și ca vrea sa ne mutam acolo cu toții.Va vinde casa la stat și nu ma lasă sa rămân aici.
Lara:Of , doamne! Cum sa vrea sa facă asta după atât timp in care ai stat aici.Cum rămâne cu noi? Și cu Mike ce o sa faci?

Jason doar se uita la noi și ne privea trist.Parca nici el nu voia ca eu sa plec.

Mike:Lara , lasă-ma pe mine , te rog!Amy, prințeso! Uita-te la mine!-fac cu îmi spune și îmi ridic privirea spre el , iar el îmi ia mâinile in palmele sale-Hai liniștește-te te rog.Gata , nu mai plânge.-ștergându-mi lacrimile. Vom veni noi mâine și vom vorbi cu părinții tai, e bine așa?