Vei fi a mea

Capitolul 35

Dedicatie: AndreeaBeatriceDumit AndreeaCorman7 mary_ddk MihaelaComan924 MadalinaNacu anamariaaa07 Alle_2703 MadalynaMj raluynjk
(Am zis ca cel mai bine va dau dedicatie tuturor celor care ați comentat la capitolul anterior. Va ador! ❤️❤️)

Din capitolul anterior:
"Am rămas preț de câteva minute cu ochii la testul de sarcina, fără sa ma mișc. Am crezut ca nu este adevarat! Off și cum ii voi spune eu lui Mike care m-a făcut sa sufăr, sau celorlalți. Ma gândesc ca ar trebui sa ramana secret o perioada de timp pentru ca eu nu am de gând sa fac avort. Pana la urma este copilul meu și nu trebuie el sa plătească pentru greselile mele!
   Gândindu-ma la toate acestea am adormit..."

   Ma trezesc in jurul orei 10 și observ ca am dormit fără sa ma învelesc. Ma simteam înfrigurată si am decis sa fac un dus fierbinte. M-am îmbrăcat cu ceva de casa și am vrut sa cobor pentru a manca puțin, nu înainte de a observa un trandafir pus la usa, lângă un bilețel pe care scria "O sa iti dovedesc ca nu sunt vinovat.Te iubesc! ". Le-am lăsat pe pat și am coborât.

Lara:Te-ai trezit!-venind și îmbrățișându-ma

  Era in bucatarie, singura și părea ca ma așteaptă.

Lara:Sa stii ca Mike a plecat cu Jason la birou.
Eu:Acum sâmbăta? Defapt, nici nu imi pasa! Sa facă ce vrea.
Lara:Ce se întâmpla cu voi? Mike ne-a povestit aseară ce s-a întâmplat. Dar chiar atât de urâta a fost faza?
Eu:Francesca era in sutien și mai avea puțin și se urca pe el. Asta ce a vrut sa însemne? Și mai vine și la mine cu arfe de ale ei ca dicutau.Ma lasi?!-dându-mi ochii peste cap.
Lara:Wow! Deci nu mai înțeleg deloc ce se petrece cu Mike.-privindu-ma foarte atent.
Eu: Eu ce sa mai zic!? M-a dezamăgit!-mușc dintr-un sandvis pregătit de Lara.
Lara:Hai vino aici!-ma ia in brațe atunci când observa ca plângeam.
Eu:Poate ca s-a plictisit de mine.-privind-o trista. Nu îl mai atrag, sau nu mai mă vede frumoasa.-spun printre lacrimi.
Lara:Nu fi prostuță! Sti ca Mike te iubește!-ajutându-ma sa imi șterg lacrimile.Poate ar trebui sa asculti și varianta lui sau habar nu am cum sa dovedească dacă e nevinovat.
Eu:Ceva in sinea mea parca imi spune sa îl iert dar când ma gândesc la felul in care i-am văzut, mintea imi spune ca nu ar trebui sa îi mai dau o șansa.-ii spun privind in gol.
Lara:Amiga, nu te gândi la o despărțire te rog! Nu cred ca a fost așa cum ai văzut tu. Nu te supara pe mine dar mai i-ați timp și gândește-te.
Eu:O sa ma gândesc!Ma duc in camera.

Merg in camera și ma trântesc in pat, adormind la loc. Ma simteam obosita...

-Din perspectiva lui Mike-

Sunt la birou cu Jason și încercam sa ne uitam pe ceea ce a înregistrat camera din biroul meu. L-am chemat pe cel care se ocupa cu toate astea și care știe parola.

-:Cred ca o sa dureze ceva-spune Alan, cel care se ocupa cu camerele.
Eu:Cam cât?-îl privesc serios.
Alan:Azi nu aveți nici o șansa. Cred ca mâine o sa aveți înregistrare.
Eu:Pff, as fi vrut azi dar e bine și mâine. Te rog sa o faci cât mai repede.
Alan:Voi încerca, domnule!

L-am luat pe Jason și am plecat puțin nervos spre casa cu mașina.

Eu:Nu știu de ce durează atât! Voiam ca Amy sa vadă ca nu sunt de vina cu nimic.
Jason:Stai liniștit, frate! O sa ii arați și ii va trece supărarea.
Eu:Nu vreau sa o pierd-ii spun trist.Si când ma gândesc ca aveam de gand sa ii dau asta-scoțând din buzunar o cutiuta mică roșie.Nu vreau sa ma refuze.
Jason:Poți sa o faci după ce ii arați înregistrarea.Hai acasă! Revinoti!-batandu-ma ușor cu mâna pe umăr.