Capitolul 1: Începutul

1.4K 34 4
                                    

Deci asta e prima mea carte pe Wattpad si sper sa va placa.Enjoy!

Trailer valabil la media!

Sunt aici de 6 luni și îmi e frică de ce mi s-ar putea întâmplă.Poate dacă nu făceam acea greșală, acum eram în patul meu pufos și moale, nu înghețată de spaimă pe o saltea zdrenturita.Sunt aici fără un motiv, cel puțin așa știu.Frica îmi cuprinde întregul corp când ușă începe să scârțâie, lăsând la vedere un chip familiar.

  Logan...

  *Înainte

       Mă numesc Olivia și am 17 ani.Sunt în clasă a doisprezecea, care este un chin amarnic.Teme, proiecte, note, examene și minunatele ore de învățat, ceva normal până la urmă.Acesta fiind și ultimul meu an la liceul Saint Martin din Cleveland, Ohio, vreau să îl petrec la fel ca și pe ceilalți.Împreună cu familia și prietenii mei de o viață.

           Poate că sunt puțin lăudăroasă când spun că am cei mai tari părinți din lume.Îi iubesc enorm, iar la fel și ei pe mine.Îmi sunt alături mereu, la rău și la bine, ca o adevărată familie.Părinții mă susțin în tot ce fac și îmi oferă mereu sfaturii, când am nevoie.

          Celelalte două persoane sunt la fel de importante pentru mine.Chad îmi este ca un frate mai mare iar Emily ca o soră.La fel ca și părinții mei, ei îmi oferă sprijin și un umăr pe care să plâng când am nevoie doar că în felul lor.

          Diferență dintre noi nu se poate măsură în ani, luni sau zile, ci în ore.Ne-am cunoscut de când ne-am născut, la propriu.Poate acesta este și un motiv pentru care suntem așa de apropiați unul de celălalt.E un sentiment atât de plăcut când iubești niște persoane ,iar ele o fac la fel de mult față de tine.

Când am avut opt ani am mers în vacanță cu familile la mare și atunci am făcut un jurământ pe care nici în zi de azi nu l-am încălcat.

          -Unde mă duceți? îi întreb confuză pe Chad și Emily.

          -E o surpriză, spune Emily și râde inocent.

          Eram destul de departe de părinți noștrii și eram puțin speriată.

        -Am ajuns, rostește Chad și eu rămân uimită de peisaj.

         În fața mea se află o bancă înconjurată de copaci, dar încă puteai auzi valurile care se spărgeau la mal.Mă îndrumă spre băncuță, iar eu mă așez.Emily se pune în dreaptă mea iar Chad în stânga.

          -Te-am adus aici că să facem un pact, spune Emily.

          -Ce pact? întreb.

          -De acum înainte noi, nu suntem prieteni, ci frați, pe veci, adaugă Chad la vorbele lui Emily.

          -Bine, frățiorii mei iubiți, spun și îi strâng într-o îmbrățișare caldă.Vă iubesc! continui.

          Amintiri, frumoase amintiri.Aș vrea să mai am din nou opt ani dar e imposibil.

          Chad e cel mai mare din trupă și are misiunea de a ne proteja de orice și oricine, ceea ce și face mereu.El este cel mai calm dintre noi și cel care are soluție pentru tot și toate.Părul lui șaten este întotdeauna aranjat ,iar în combinație cu albastrul pur al ochilor, oricare fată este atrasă câte puțin de el, însă pe Chad nu-l prea interesează relațiile momentan.El, este de asemenea cel mai bun mediatator la matematică din lume și cel mai confidențial în legătură cu un secret.Ce mai, e bun de însurat.

          Emily e mezina din grup dar nu se observă asta deloc.Ea e foarte impulsivă, ceea ce o bagă în belele cel mai des, belele pe care le luăm și noi asupra noastră, pentru ai diminua pedeapsa.E nebună într-un fel bun și niciodată nu se gândește la consecințe ca și mine.Mereu am fost invidioasă pe curajul ei.Spre deosebire de mine și Chad, Emily are o viață amoroasă destul de activă și îndelungată.Nu pot să-i condamn pe săracii băieți, pentru că ea are acel șarm înnăscut și reușește cu ușurință să-i atragă, însă nu exagerează, mai ales acum când îl are pe Andrew alături.

          De când am spus primele cuvinte, până în prezent nu am avut parte de nici o ceartă și mă bucură faptul acesta, dar mă și îngrijorează în același timp, pentru că într-un grup e normal să existe certuri și neînțelegeri.

          Văzând că suntem așa de apropiați unul de celălalt, familile noastre s-au apropiat din ce în ce mai mult, locuind pe aceeași stradă cu toții.Părinții noștri se înțeleg bine iar noi trei la fel, să sperăm că viața mea perfectă o să continuie să fie la fel și după mult timp de acum.

Cel puțin asta e ceea ce îmi doresc.

  --------     

         Cam ăsta a fost primul capitol din cartea Hurt.Sper să apuc să postez cât de repede pot, dar până atunci sper că va plăcut și ne vedem în capitolul 2.

   P.S.:Nu uitați să le arătați și altora cartea dacă va plăcut.

  Vot+Coment for more.

  Bye and kisses, Lorena!

Cont secundar: LMC_16

Hurt I | Broken DestinyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum