ʙʟᴏᴏᴅʏ ʜᴀɴᴅꜱ 《ʙᴛꜱ ꜰ.ꜰ.- ʀᴏ》

Prolog

Recomand vizionarea trailer-ului înainte să citiți.

Multumiri AxinteMagda pentru trailer 💕

Era întuneric, nu se auzea niciun sunet, ocazional câte o rafală de curent care se trăgea dintr-o crăpătura de lângă capul fetei.

Genunchii ei erau strânși cu putere la pieptul acesteia, iar capul îi era sprijinit de peretele de lemn din spatele ei. Nu-și dăduse seama de cât timp stătea închisă în acea pivniță, trecură poate săptămâni, sau luni? Nu știa, și nimeni ne era acolo să-i spună. Simțea că o ia razna închisa acolo. Cel mai tare o rănea faptul că deasupra capului ei locuia un om, un om normal, care printr-o coincidență era tatăl ei. Tatăl ei, care printr-o coincidentă, sau nu, își închise fiica în pivnița murdară și abandonată, chiar de sub casa lui.

Ușa de lemn de mesteacăn era închisă cu un lacăt puternic, cheia fiind sub perna de la căpătâiul bărbatului care se numea tatăl ei.

Acesta nu-i dădea de mâncare fetei, iar aceasta totuși supraviețuia ca prin minune. Fata găsea în fiecare dimineață și seară câte ceva de mâncare în coțul pivniței, iar de fiecare dată aceasta sorbea sângele cu poftă din fiecare șoricel sau din fiecare iepure care apărea ca prin magie acolo. O dată, alături de mesele pe care le găsea în colțul murdar al pivniței, găsise o carte veche, care se chinuia să o citească atunci când prin singura crăpătură din pereți bătea puțin soarele. Cartea o învățase pe fata tot ce trebuia să știe despre vamipiri, istoria lor, puterile lor si moartea lor. Cartea, fiind veche avea pagini lipsă, însă fata nu le-a dat niciodată importanța.

Putea să jure că era închisă sub casa propriului tată de aproape un an. Acesta nu venise să o viziteze, de parca i-ar fi fost frică de ea, de parcă ura ființa ce zace cu adevărat în copilul său.

Decise să își omoare propria fiică fără să-și păteze mâinile de sânge murdar.

Gândurile o faceau pe fată să înebunească ascunsă în întuneric. Toate gândurile ei erau prezente. Când învătase să vorbească, când își făcuse primul prieten, care fusese și primul ei iubit.

Gândul acesta o făcuse să zâmbească amuzată, chiar dacă relația lor fusese terminată de tatăl acesteia, care îi spuse băiatului că fata era moartă, dupa ce o încuiase în pivniță. Ea îl plăcuse mult pe băiat, dar de când era închisă acolo nu mai simțea nimic, nici iubire, sau fericire, simțea doar ură, pentru propiul tată, care ii stricase viitorul, prezentul și trecutul.

Trecutul.

Zâmbetul ei dispăru. Ținea minte clar ziua în care totul se schimbase. Ziua în care tatăl ei aflase că mama fetei este vampir.

Bărbatul a luat-o razna, deși părea calm, în timp ce femeia îi explica cu lacrimi în ochii că nu avea să-i facă rău, așa cum nu-i făcuse nici până atunci. El nu putea să creadă asta, era îndurerat, dar mai mult simțea cum femeia pe care a iubit-o l-a trădat.

Supărat acesta a luat unul dintre buștenii ascuțiți neaprinși din sobă, s-a apropiat de femeie si fără pic de milă i-a înfipt țepușa în piept, în inimă. Ce nu știa el, era că fata lor, de 17 ani, privea îngrozită scena.

Când bărbatul s-a îndepărtat de cadavru aruncând țărușul plin de sânge, fata a alergat spre mama ei, o privea plângând, murea. Vedea pata roșie din pieptul mamei ei. Scoase țepușa și fără să vrea își mușcase buza palidă. Mama ei murea. Și tot ce a făcut ea a fost să se aplece peste trupul mort al femeii cu capul deasupra pieptului și în secunda următoare să se trezească cum îi soarbe sângele . Era mai bun decât și-ar fi putut imagina vreodată. Tatăl ei o privea îngrozit până când aceasta s-a întors cu fața la el.