Acum ştiu că plec, te las.
Mă duc unde mă duce viaţa,
Mă îndepărtez cu fiecare pas.
Între noi creşte distanţa.
De ce nu ai ajuns să mă ințelegi?
De ce a trebuit să fugi atunci?
Acum chiar tu mă renegi....
Uite-mă pe vârf de stânci...
Nu mai stau să te privesc, nu pot.
Mult prea greu mi se pare,
Să îmi las în faţa ta tot,
Aşa că îţi cer răbdare.
Nu mă crede, te mint!
Nu vreau să te mai aud vreodata,
O să mă las purtat de vânt...
Nu eşti decât o simplă fată!
Nu-ţi mai cer să mă ințelegi,
Acum văd că nu poti,
Te ţintuieşti fără să te legi...
De ce inima din piept ţi-o scoţi?
O avertizare pe care nu ai prins-o:
Lumea nu ne vrea împreună...
Lume pe care tu ai distrus-o!
Umpluta doar de minciuna.
Un ultim pas făcut cu frică,
Văd acum marea cu totul.
Te rog doar, nu-mi purta pică!
Dar în lume, nu-mi am locul...
Cântece de valuri ce se sparg,
O lumină pe care greu am prins-o,
Soarele ce apune în larg...
Şti tu... Adio frumoaso!
