Nu voi fi la fel
Nu voi semăna cu voi
Am alt ţel
Suntem doi!
Nu exist fara cel ascuns
Nu poate exista el, fara mine
Intunericul m-a patruns
Lumina inca ma ţine
Singur mereu, mereu singur
Niciodata nu voi avea sprijin
Le stiu pe toate, de toate indur
Cad in gol atat de lin
Incetosat e totul, nu vad nimic
Incep sa simt cum pierd
Nu am greul cu-i sa-i zic
Incetul cu incetul ard...
Ma sfasie interiorul mereu
Ma doare piatra ce creste pe inima
Nimeni nu mi-a spus cat e de greu
Toti spun ca am facut o crima
Ce am distrus in jur?
De ce am lasat prapad?
Lacrimi n-am sa fur
Ce urmeaza n-am cum sa prevad
Simt cum pierd totul,
Pierd tot ceea ce iubesc
Nu-mi mai am locul
Linistea nu mi-o gasesc
Plang in intunericul durerii
Imi ascult linistea din vise
Sunt la capătul puterii
Imi caut rugaciuni nescrise
Durere de suflet fara margini
Fara astâmpăr si plin de moarte
Toate sunt scrise pe pagini
Vocile ce mi se aud in noapte
Ma roaga sa il las afara
Il tin incuiat departe
Daca e eliberat, ma omoara
Isi are locul doar in opere de arta
