Copilul Nopţii

7 0 0
                                    

Caut mereu în jur, caut şi caut...
Mă găsesc dar tot mă vreau... Caut...
Las ascuns un întuneric de trecut.
A trecut... Tot ce aici s-a petrecut.

Caut, caut şi caut iubire...
Caut, liniste şi fericire.
Graţie de neegalat;
Soartă de necomparat.

Ruptă viaţă din durere amară,
Piară viaţa... Viaţa are să piară!
Furie de neregretat;
Lăcomie de neiertat.

Lacrimă din piatră seacă,
Inima iubită are să treacă.
Lanţ de gânduri adunate.
Inimi, vi, arse, împrăştiate.

Sete, atractie... Poftă nestăpânită,
Iubirea în inimă încolţită.
Lasă-te purtata de a mea voce!
Nu te-ascunde! Poţi trece!

Caut, caut şi caut să mă ascund,
Caut, să scap din gând.
Venele pulsându-ți sângele;
Poftele şi sentimentele...

Două lumânări pe un mormânt aprinse;
Doua cripte cu luminile stinse,
Un cimitir pustiu de viaţă şi speranţă,
Un loc fără iubire... Doar distanţă.

Foamea este luptă grea,
Pentru unul de teapa mea;
Iubirea creşte la fel de haotic,
Copleşind trupul scheletic

Palid, rece, anemic parcă.
Perna unui sicriu udă leoarcă,
Lacrimile unui biet suflet neştiut,
Durerile unui copil nevrut.

Caut, caut şi caut alinare,
Caut un suflet, să-mi dea ascultare.
Şi noi plângem când ne e greu.
Există forţă, dar nu şi suflet de leu.

Frica de moarte şi de nemorți,
Ascunsă, de unde să nu o scoţi.
Întinde-mi mâna şi lasă-te purtată,
De mine, în zbor, neînfricată!

Seară de seară, să ne unească întunericul,
Să lăudăm întruna luna şi lacul.
Du-te şi vino inapoi in bratele mele!
Nu pleca! Îmi lasi sechele...

Caut, caut şi caut locul în lume,
Caut să fiu un trubadur fără nume.
Ascunde-te cu mine adânc sub pământ!
Să fugim de răul de pe acelaşi aşezământ...

Te caut, te caut şi te caut oriunde,
Te caut, niciodată nu ştiu unde...
Dupa multe secole trecute,
Te-am găsit prin căi nevrute.

Ai ajuns să-mi fi dorinţă.
Te vreau!  În trup şi fiinţă...
O picătură îmi va fi destul,
Mi-e suficient... Păstrează restul!

Pentru un nemort inima nu bate,
Tu mi-ai reamintit că poate...
Râzi de mine, de ce oare?
Nu mai râzi... De ce mă doare?

Surâs plăpând de şoapte şi speranţe;
Moartea mea a căpătat alte nuanţe.
Stai în braţele mele pentru eternitate!
Fi o fiică a nopţii neuitate!

Adio Frumoaso!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum