Ascult cum strigă liniştea,
Privesc întunericul, simt noaptea...
Să se lege o speranţă,
Să mai capăt înc-o noanță.
Sunt atât, atât de singur...
Sufăr iar în al meu murmur,
Şopteşte-mi cum să scap, să plec,
Dintr-un loc atat de sec.
Să mă dezlănţui doar eu,
Să nu-mi fie aşa de greu–
De-aş ajunge la sfârşit,
Cu sufletul chinuit,
Aş privi odată în urmă,
Să mai văd aceeaşi turmă,
De animale prădătoare
Ce vor doar să te omoare.
Apoi să mă întorc la tine,
Ce ai distrus totul în mine...
Să-ţi pot spune spre final,
C-am ajuns pe un alt mal.
Dar să şti ceva...
Am ajuns acolo undeva,
Unde înveţi să laşi, să lupţi,
Să îţi deschizi noi porţi...
Un al eu s-a născut acum,
Cel vechi, este scrum...
Nu mai sunt un biet copil!
Nu mai sunt deloc docil–
Sunt un tigru aprig,
Ce nu suferă în frig.
Lupt acum cu colţii!
Să nu stau cu morţii...
Am ghiare ce te sfâşie,
În mine zace o mânie,
Te voi distruge, ca razbunare!
O să simţi cum doare...
O rană în inimă nu vei avea,
Dar vei avea, oriunde altundeva!
Ochi pentru ochi, vei pierde...
O nouă schimbare se vede.
Un animal prădător a aparut,
Un sufletist a dispărut...
Nu mai dor cuvintele,
Stau cu zăcămintele...
O să regreţi atât de tare,
Fiecare zi batjocoritoare!
Cum m-ai făcut să ajung...
M-ai făcut mereu să plâng...
De acum nu mai stau să sufăr!
Imi inchid inima in cufăr...
Te voi chinui pe tine!
Şi nu-ţi va mai fi bine–
Să şti ce vine,
Vine de la mine!
Tot răul ce te va paşte,
De la mine, el se va naşte!
Acum din rău am renăscut...
Un pheonix am reapărut!
Şi azi eu fac un jurământ,
Să te văd în pământ!
Asta acum îţi scriu,
Sper să te văd într-un sicriu!
La doi metri sub ţărână,
Sau adânc într-o fântână...
Eşti un gunoi ce trebuie aruncat!
Că nu poţi fi reabilitat...
Nu-mi plac jocurile puterii...
Îmi plac urmele durerii,
Pe care o să le simţi atât de adânc!
Fiind un carnivor, o să te mănânc!
O să te ţin în chinuri cât vei trăi,
Şi o să te fac să plângi, până vei muri!
Stiu... Am ganduri de criminal,
Sau de un distrus mintal...
Dar dupa câte mi-ai făcut,
Dupa cât rău a apărut,
Cred că merit răzbunare...
Si sa vad şi eu durere,
Nu doar să o trăiesc,
Şi de la ea să înebunesc...
Mă crezi un psihopat?
Mă crezi neadaptat?
Ei bine, poate sunt...
De aceea o să-ţi cant...
Un cantec de leagan cand vei murii,
Sau atunci când te voi chinuii...
O să te ţin în braţe strâns...
Şi o să simt al tau plâns.
O să te mângâi pentru o ultima dată...
Si o sa-ti curm suferinta toată,
Un sărut îţi voi da...
Apoi viaţa ţi-o voi lua!
Te voi pune unde îţi este locul!
Acolo unde arde focul...
Într-un iad, nu în paradis.
Vei arde într-un abis!
Razbunare dulce razbunare...
De ce nu te vreau oare?
De ce tigrul din mine tace?
De ce nu vrea să atace?
Nu vrea să ajungă să rânească...
Nu aşa vrea să gândească...
După ce a fost rănit,
După câte a trait,
Nu vrea să dea ce a primit...
Nu vrei sa sti cat a patimit!
Sunt un vultur de vanatoare,
Si zbor peste păsările cântătoare...
Nu voi fi o fiară cu tine,
Cum ai fost tu cu mine...
Voi ierta tot trecut!
Şi voi privi începutul...
Nu uita că în mine zace un rău,
Ce se ascunde într-un hău.
Nu săpa cu rău spre el!
Că-i vei naşte un nou ţel...
Să te facă să regreţi că te-ai născut,
Şi să vrei s-o iei de la început...
Dar atunci va fi târziu,
Poate nu o să mai fi viu...
Aşa că ai grijă ce şi cum faci...
Să nu te joci cu pui de draci!
Dacă te joci cu focul te arzi...
Şi o sa simti şi mâine, nu doar azi.
Nu mă uita, cel blând,
Ţine-mă acolo în gând!
Ţine-mă cu ardoare...
Şi ai grijă... Am mereu o RAZBUNARE!
