Să te ajung, să te ating, să te prind
Lux de amănunte aș căuta
Încuiată în minte, pierdută în gând
Nu pleca acum, nu mă uita
Recunoaște totul acum, te ascultă lumea
Nu nega chemări fără întoarcere
Nu ignora ce-ți spune mintea
Pășește pe apă cu încredere
Unește viața cu visul si dizolvă-te
Dispari stinge-te din ochii mei
Mergi în pustietate, regăsește-te
Viața în mâini sa ți-o iei
Ascultă... Nu mai spune nimic
Doar taci și ascultă pasărea
Suntem pe un tărâm așa mic
Nu voi uita niciodată ce-mi spunea
"Uita-mă odată pentru totdeauna!"
Citind fragmente de jurnal
Mă sfătuiesc iar cu luna
Nu mai e acel instinct carnal
Găsesc ce am pierdut demult
Păcat că e deja târziu pentru orice
M-am pierdut într-un alt cult.
Frumoasa cruce...
Aici? Frumoasă poză, nu crezi?
Toți sunt buni, in acest loc
Ști că ai ceva, doar după ce îl pierzi
Lumina... Izbutește a fi de la foc?
Mai lasă-mă sa o ating încă odată
Nu mă chemați așa de repede
Îmi va fi dor de biata fată
Simt cum deja cade...
Ce viață, atât de lunga avea se fie
Păcat, nimeni nu știe când este chemat
Nici ea nu avea să știe
Mă bucur că toți s-au adunat
Știu că e fericită să vadă că lumii îi pasă
Eu personal nu am fost interesat
Vad că pleacă, simt greutatea ce o apasă
Mă bucur, totuși, că încă nu m-a uitat
Valuri de pământ se aruncă
Încep să curgă lacrimi
Cât de nobilă să fie acea muncă?
Nu o să mă mai chemi...
Sper că mă auzi că te strig,
Încerc să spun ca voi fi bine
Chiar și azvârlit în frig.
Am plecat, lăsându-te pe tine,
Îmi pare rău că te-am abandonat!
Viața nu e corectă, dar e sinceră,
Tu rămâi cu un suflet nepătat,
Eu cu o inimă mizeră.
Mai stai cu mine lume!
Te rog, măcar o dată,
Să-ți mai strig al tău nume.
Să nu-ți las inima îndurerată...
Cad într-un abis gol, întunecat,
Acum las totul în urmă.
Un suflet șters, pătat.
În acest loc, durerea se curmă.
....
O lumânare mai văd în urma mea,
Lumina ei pălește în vidul întunecat.
Simt acum lumina adevărată, chemarea,
Abia după ce toți m-au uitat.
