Într-o lacrimă pierdută,
Ai apus, iar ea, neştiută.
Talisman căzut pe pietre,
Locul tău, în altă parte-
Sute de întrebări,
Zeci de mi de frământări...
Lucrurile ce atacă,
Soarta, viaţa este prea opacă.
Luptător creat din veacuri,
Zar cu zeci de alte laturi-
Nori ce vin mereu,
Lupte ce le treci cu greu...
Vezi acum unde-ai ajuns,
Sufletul ce zace ascuns,
Cât ai pătimit...
Cât te-ai chinuit...
Veacuri şi arme irosite.
Atatea suflete ostenite-
Unde ai ajuns sa stai?
Câte poţi să ai?
Nu mai eşti trebuincios,
Ai ajuns fără folos,
Ai ars ca un chibrit,
Asta ti-a fost sortit...
De ce trebuie sa suferi?
Cat de multe, alte poveri?
Arzând acum în foc etern,
Stând acum intr-un infern-
O pedeapsă pentru bine?
O închisoare pentru tine...
Lasă-mă te rog să-ţi spun,
Pe-o alta cale, sa te pun.
Nu alerga pentru ce nu merită,
Găseşte puterea nebănuită!
Lasa-i pe cei răi!
Nu te pierde, iar, în văi...
Fi ceva doar pentru tine!
Luptă si spune,
Ce te doare. Nu te lasa!
Caută-ti chemarea!
Nu te lăsa târât in iad!
Nu te face prăpăd!
Răsplăteşte ceea ce primeşti,
Și nu păstra ce gasesti!
Ochi pentru ochi, primeste!
Dinte pentru dinte, săvârşeşte...
Tot ce dai, aia primeşti,
Trebuie doar sa răsplăteşti.
Fi puternic zi de zi!
Nu te lăsa sa cazi!
Fi, tu, fiul bunăstării-
Nu prizoner, în iadul uitării...
