Biblia în 180 de zile

Ziua 16

Luca 19:

[1]Isus a intrat în Ierihon și trecea prin cetate.
[2]Și un om bogat, numit Zacheu, mai-marele vameșilor,
[3]căuta să vadă care este Isus, dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.
[4]A alergat înainte și s-a suit într-un dud ca să-L vadă, pentru că pe drumul acela avea să treacă.
[5]Isus, când a ajuns la locul acela, Și-a ridicat ochii și i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.”
[6]Zacheu s-a dat jos în grabă și L-a primit cu bucurie.
[7]Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau și ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!”
[8]Dar Zacheu a stat înaintea Domnului și I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor și, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.”
[9]Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci și el este fiul lui Avraam.
[10]Pentru că Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.”

[11]Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, și ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată.
[12]Deci a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată ca să-și ia o împărăţie și apoi să se întoarcă.
[13]A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli și le-a zis: ‘Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce.’
[14]Dar cetăţenii lui îl urau și au trimis după el o solie să-i spună: ‘Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi.’
[15]Când s-a întors înapoi, după ce își luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câștigase fiecare cu ei din negoţ.
[16]Cel dintâi a venit și i-a zis: ‘Doamne, polul tău a mai adus zece poli.’
[17]El i-a zis: ‘Bine, rob bun, fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primește cârmuirea a zece cetăţi.’
[18]A venit al doilea și i-a zis: ‘Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.’
[19]El i-a zis și lui: ‘Primește și tu cârmuirea a cinci cetăţi.’
[20]A venit un altul și i-a zis: ‘Doamne, iată-ţi polul, pe care l-am păstrat învelit într-un ștergar,
[21]căci m-am temut de tine, fiindcă ești un om aspru; iei ce n-ai pus și seceri ce n-ai semănat.’
[22]Stăpânul i-a zis: ‘Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Știai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus și secer ce n-am semănat;
[23]atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobândă?’
[24]Apoi a zis celor ce erau de faţă: ‘Luaţi-i polul și daţi-l celui ce are zece poli.’
[25]‘Doamne’, i-au zis ei, ‘el are zece poli.’
[26]Iar el le-a zis: ‘Vă spun că celui ce are, i se va da, dar de la cel ce n-are, se va lua chiar și ce are.
[27]Cât despre vrăjmașii mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace și tăiaţi-i înaintea mea.’”

[28]După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte și Se suia spre Ierusalim.
[29]Când S-a apropiat de Betfaghe și de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi
[30]și le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruș legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l și aduceţi-Mi-l.
[31]Dacă vă va întreba cineva: ‘Pentru ce-l dezlegaţi?’ să-i spuneţi așa: ‘Pentru că Domnul are trebuinţă de el.’”
[32]Cei ce fuseseră trimiși s-au dus și au găsit așa cum le spusese Isus.
[33]Pe când dezlegau măgărușul, stăpânii lui le-au zis: „Pentru ce dezlegaţi măgărușul?”
[34]Ei au răspuns: „Domnul are trebuinţă de el.”
[35]Și au adus măgărușul la Isus. Apoi, și-au aruncat hainele pe el și au așezat pe Isus călare, deasupra.
[36]Pe când mergea Isus, oamenii își așterneau hainele pe drum.
[37]Și când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâșul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.
[38]Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer și slavă în locurile preaînalte!”
[39]Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!”
[40]Și El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”