Biblia în 180 de zile

Ziua 17 - Evanghelia după Ioan

Luca 23:

[1]S-au sculat toţi și au dus pe Isus înaintea lui Pilat.
[2]Și au început să-L pârască și să zică: „Pe omul acesta L-am găsit aţâţând neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir Cezarului și zicând că El este Hristosul, Împăratul.”
[3]Pilat L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt.”
[4]Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă și noroadelor: „Eu nu găsesc nicio vină în Omul acesta.”
[5]Dar ei stăruiau și mai mult și ziceau: „Întărâtă norodul și învaţă pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.”
[6]Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă Omul acesta este galileean.
[7]Și când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în zilele acelea.

[8]Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de mult dorea să-L vadă din pricina celor auzite despre El și nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune.
[9]I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic.
[10]Preoţii cei mai de seamă și cărturarii stăteau acolo și-L pârau cu înfierbântare.
[11]Irod, cu ostașii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ și, după ce și-a bătut joc de El și L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat.
[12]În ziua aceea, Irod și Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte.
[13]Pilat a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntași și pe norod
[14]și le-a zis: „Mi-aţi adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care aţâţă norodul la răscoală. Și iată că, după ce l-am cercetat cu de-amănuntul înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-l pârâţi.
[15]Nici Irod nu i-a găsit nicio vină, căci ni l-a trimis înapoi, și iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte.
[16]Eu deci, după ce voi pune să-L bată, îi voi da drumul.”

[17]La fiecare praznic al Paștelor, Pilat trebuia să le slobozească un întemniţat.
[18]Ei au strigat cu toţii într-un glas: „La moarte cu Omul acesta și slobozește-ne pe Baraba!”
[19]Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală care avusese loc în cetate și pentru un omor.
[20]Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus.
[21]Dar ei au strigat: „Răstignește-L! Răstignește-L!”
[22]Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Așa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.”
[23]Dar ei strigau în gura mare și cereau de zor să fie răstignit. Și strigătele lor și ale preoţilor celor mai de seamă au biruit.
[24]Pilat a hotărât să li se împlinească cererea.
[25]Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală și omor și pe care-l cereau ei, iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-și facă voia cu El.

[26]Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care se întorcea de la câmp, și i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus.
[27]În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod și femei, care se boceau, își băteau pieptul și se tânguiau după El.
[28]Isus S-a întors spre ele și a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi însevă și pe copiii voștri.
[29]Căci iată, vor veni zile când se va zice: ‘Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut și de ţâţele care n-au alăptat!’
[30]Atunci vor începe să zică munţilor: ‘Cădeţi peste noi!’ și dealurilor: ‘Acoperiţi-ne!’
[31]Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?”
[32]Împreună cu El duceau și pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâţi împreună cu Isus.
[33]Când au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stânga.
[34]Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” Ei și-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.
[35]Norodul stătea acolo și privea. Fruntașii își băteau joc de Isus și ziceau: „Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuși dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.”
[36]Ostașii, de asemenea, își băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet
[37]și-I ziceau: „Dacă ești Tu Împăratul iudeilor, mântuiește-Te pe Tine Însuţi!”
[38]Deasupra Lui era scris cu slove grecești, latinești și evreiești: „Acesta este Împăratul iudeilor.”
[39]Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea și zicea: „Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuţi și mântuiește-ne și pe noi!”
[40]Dar celălalt l-a înfruntat și i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași osândă?
[41]Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.”
[42]Și a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta!”
[43]Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”
[44]Era cam pe la ceasul al șaselea. Și s-a făcut întuneric peste toată ţara până la ceasul al nouălea.
[45]Soarele s-a întunecat și perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc.
[46]Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Și când a zis aceste vorbe, Și-a dat duhul.
[47]Sutașul, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu și a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era neprihănit!”
[48]Și tot norodul care venise la priveliștea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors bătându-se în piept.
[49]Toţi cunoscuţii lui Isus și femeile care-L însoţiseră din Galileea stăteau departe și se uitau la cele ce se petreceau.