Biblia în 180 de zile

Ziua 26

Faptele Apostolilor 21

[1]După ce ne-am smuls din braţele lor, am plecat pe apă și ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos și de-acolo la Patara.
[2]Am găsit o corabie care avea să treacă în Fenicia, ne-am suit în ea și am plecat.
[3]Am trecut prin faţa insulei Cipru, am lăsat-o la stânga și ne-am urmat drumul spre Siria, apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia.
[4]Acolo am găsit pe ucenici și am rămas șapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim.
[5]Dar când s-au împlinit zilele, am plecat și ne-am văzut de drum; și ne-au petrecut toţi, cu nevestele și copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat pe mal și ne-am rugat.
[6]Apoi ne-am luat ziua bună unii de la alţii și noi ne-am suit în corabie, iar ei s-au întors acasă.
[7]După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraţilor și am stat la ei o zi.
[8]A doua zi, am plecat și am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei șapte, și am găzduit la el.
[9]El avea patru fete fecioare, care proroceau.
[10]Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un proroc numit Agab s-a coborât din Iudeea
[11]și a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, și-a legat picioarele și mâinile și a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: ‘Așa vor lega iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta și-l vor da în mâinile neamurilor.’”
[12]Când am auzit lucrul acesta, atât noi, cât și cei de acolo am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim.
[13]Atunci Pavel a răspuns: „Ce faceţi de plângeţi așa și-mi rupeţi inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să și mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.”
[14]Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit și am zis: „Facă-se voia Domnului!”
[15]După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare și ne-am suit la Ierusalim.
[16]Câţiva ucenici din Cezareea au venit și ei cu noi și ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim.
[17]Când am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie.
[18]A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov și toţi prezbiterii s-au adunat acolo.
[19]După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit cu de-amănuntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul neamurilor prin slujba lui.
[20]Când l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi, i-au zis: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut și toţi sunt plini de râvnă pentru Lege.
[21]Dar ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi iudeii care trăiesc printre neamuri să se lepede de Moise, că le zici să nu-și taie copiii împrejur și să nu trăiască potrivit cu obiceiurile.
[22]Ce este de făcut? Negreșit, mulţimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit.
[23]Deci, fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi, care au făcut o juruinţă.
[24]Ia-i cu tine, curăţește-te împreună cu ei și cheltuiește tu pentru ei, ca să-și radă capul. Și astfel vor cunoaște toţi că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că și tu umbli întocmai după rânduială și păzești Legea.
[25]Cu privire la neamurile care au crezut, noi am hotărât și le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate și de curvie.”
[26]Atunci, Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curăţit și a intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească sfârșitul zilelor curăţirii, când se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.
[27]Către sfârșitul celor șapte zile, iudeii din Asia, când au văzut pe Pavel în Templu, au întărâtat tot norodul, au pus mâinile pe el
[28]și au început să strige: „Bărbaţi israeliţi, daţi ajutor! Iată omul care propovăduiește pretutindeni și în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii și împotriva locașului acestuia, ba încă a vârât și pe niște greci în Templu și a spurcat acest locaș sfânt.”
[29]În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim, Efeseanul, împreună cu el în cetate și credeau că Pavel îl băgase în Templu.
[30]Toată cetatea s-a pus în mișcare și s-a strâns norodul din toate părţile. Au pus mâna pe Pavel și l-au scos din Templu, ale cărui uși au fost încuiate îndată.
[31]Pe când încercau să-l omoare, s-a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s-a tulburat.
[32]Acesta a luat îndată ostași și sutași și a alergat la ei. Când au văzut pe căpitan și pe ostași, au încetat să mai bată pe Pavel.
[33]Atunci, căpitanul s-a apropiat, a pus mâna pe el și a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine este și ce a făcut.
[34]Dar unii strigau într-un fel, alţii într-alt fel prin mulţime. Fiindcă nu putea deci să înţeleagă adevărul din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetăţuie.
[35]Când a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostași din pricina îmbulzelii norodului întărâtat,
[36]căci mulţimea norodului se ţinea după el și striga: „La moarte cu el!”
[37]Tocmai când era să fie băgat în cetăţuie, Pavel a zis căpitanului: „Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva?” Căpitanul a răspuns: „Știi grecește?
[38]Nu cumva ești egipteanul acela care s-a răsculat acum în urmă și a dus în pustie pe cei patru mii de tâlhari?”
[39]„Eu sunt iudeu”, a spus Pavel, „din Tarsul din Cilicia, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.”
[40]După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte și a făcut semn norodului cu mâna. S-a făcut o mare tăcere, și Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel: