Biblia în 180 de zile

Ziua 24

Faptele Apostolilor 11:

[1]Apostolii și fraţii care erau în Iudeea au auzit că și neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu.
[2]Și când s-a suit Petru la Ierusalim, îl mustrau cei tăiaţi împrejur
[3]și ziceau: „Ai intrat în casă la niște oameni netăiaţi împrejur și ai mâncat cu ei.”
[4]Petru a început să le spună pe rând cele întâmplate. El a zis:
[5]„Eram în cetatea Iope și, pe când mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească și am avut o vedenie: un vas, ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, se cobora din cer și a venit până la mine.
[6]Când m-am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pământ, fiarele, târâtoarele și păsările cerului.
[7]Și am auzit un glas, care mi-a zis: ‘Petre, scoală-te, taie și mănâncă.’
[8]Dar eu am răspuns: ‘Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea.’
[9]Și glasul mi-a zis a doua oară din cer: ‘Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numești spurcat.’
[10]Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, apoi toate au fost ridicate iarăși în cer.
[11]Și iată că, îndată, trei oameni trimiși din Cezareea la mine au stat la poarta casei în care eram.
[12]Duhul mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Acești șase fraţi m-au însoţit și ei și am intrat în casa omului.
[13]El ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stând înaintea lui și zicându-i: ‘Trimite la Iope și cheamă pe Simon, zis și Petru,
[14]care-ţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit, tu și toată casa ta.’
[15]Și, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei ca și peste noi la început.
[16]Și mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: ‘Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.’
[17]Deci, dacă Dumnezeu le-a dat același dar ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?”
[18]După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu și au zis: „Dumnezeu a dat deci și neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.”

[19]Cei ce se împrăștiaseră din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ștefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru și în Antiohia și propovăduiau Cuvântul numai iudeilor.
[20]Totuși printre ei au fost câţiva oameni din Cipru și din Cirene, care au venit în Antiohia, au vorbit și grecilor și le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus.
[21]Mâna Domnului era cu ei și un mare număr de oameni au crezut și s-au întors la Domnul.
[22]Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, și au trimis pe Barnaba până la Antiohia.
[23]Când a ajuns el și a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat și i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul.
[24]Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfânt și de credinţă. Și destul de mult norod s-a adăugat la Domnul.
[25]Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul
[26]și, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii și au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâiași dată, ucenicilor li s-a dat numele de creștini în Antiohia.

[27]În vremea aceea, s-au coborât niște proroci din Ierusalim la Antiohia.
[28]Unul din ei, numit Agab, s-a sculat și a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Și a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu.
[29]Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor fraţilor care locuiau în Iudeea,
[30]ceea ce au și făcut, și au trimis acest ajutor la prezbiteri prin mâna lui Barnaba și a lui Saul.

Faptele Apostolilor 12:
[1]Cam pe aceeași vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din Biserică, pentru ca să-i chinuiască,
[2]și a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.
[3]Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, a mai pus mâna și pe Petru. (Erau zilele Praznicului Azimilor.)
[4]După ce l-a prins și l-a băgat în temniţă, l-a pus sub paza a patru cete de câte patru ostași, cu gând ca după Paște să-l scoată înaintea norodului.
[5]Deci Petru era păzit în temniţă, și Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.
[6]În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfăţișeze la judecată, Petru dormea între doi ostași, legat de mâini cu două lanţuri, și niște păzitori păzeau temniţa la ușă.
[7]Și iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neașteptate și o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul a deșteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, și i-a zis: „Scoală-te, iute!” Lanţurile i-au căzut jos de pe mâini.
[8]Apoi, îngerul i-a zis: „Încinge-te și leagă-ţi încălţămintea.” Și el a făcut așa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină și vino după mine.”
[9]Petru a ieșit afară și a mers după el, fără să știe dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie.
[10]După ce au trecut de straja întâi și a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate, și ea li s-a deschis singură; au ieșit și au trecut într-o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lângă el.
[11]Când și-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său și m-a scăpat din mâna lui Irod și de la tot ce aștepta poporul iudeu.”
[12]După ce și-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis și Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă și se rugau.
[13]A bătut la ușa care dădea în pridvor, și o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e.
[14]A cunoscut glasul lui Petru și, de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porţii.
[15]„Ești nebună!” i-au zis ei. Dar ea stăruia și spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este îngerul lui.”
[16]Petru însă bătea mereu. Au deschis și au rămas încremeniţi când l-au văzut.
[17]Petru le-a făcut semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum îl scosese Domnul din temniţă și a zis: „Spuneţi lucrul acesta lui Iacov și fraţilor.” Apoi a ieșit și s-a dus într-alt loc.
[18]Când s-a făcut ziuă, ostașii au fost într-o mare fierbere, ca să știe ce s-a făcut Petru.
[19]Irod, după ce l-a căutat în toate părţile și nu l-a aflat, a luat la cercetare pe păzitori și a poruncit să-i omoare. În urmă, s-a coborât din Iudeea la Cezareea, ca să rămână acolo.