Redă-mi libertatea

Cap 14 : Plecare neașteptată

    Deși tremur de nervi , văzându-l în preajma acelei femei fără scrupule , îmi reprim furia și mă duc spre ei zâmbitoare.

— Iubitule , îmi pun mâna pe umărul lui și îl strâng ușor , dacă ți-ai luat berea , putem pleca ?

— Eu mai stau.Aveam o discuție foarte interesantă cu...

— Marisa , se grăbește ea să adauge.

— Da , cu Marisa. Tu poți să pleci.

   Bătăile inimii îmi devin neregulate și simt un junghi în stomac. Vrea să plec ?!

— Nu vrei eventual să-ți las cabana liberă ? Îi spun la ureche , doar ca el să audă.

— Ar fi o idee , îmi murmură , mușcându-mă de lobul urechii.
În plus , nu ai spus tu că între noi nu e nimic ?! Deci pot să fac ce mă taie capu'.

     Plec de lângă ei și mă duc țintă în cabană. Ajunsă înăuntru , îmi iau geamantanul și îl umplu cu toate lucrurile ce-mi trebuiesc pentru întoarcere. Nu am de gând să-l las să mă trateze ca pe o fraieră și să umble cu aventurile lui. Nu merită să vărs nici măcar o lacrimă pentru el. Dar cum să mă abțin când le simt cum îmi înțeapă ochii ?!

    Sun la aeroport pentru a-mi rezerva un bilet de întoarcere. Îi scriu un bilet , deși mă îndoiesc că va face efortul de a-l citi. Și ies din casă , căutând un mijloc de transport până la avion.

***

* Din perspectiva lui Harris *

     Mi-am dorit să o enervez. Știam că dacă mă va vedea cu Mira , Mirela sau cum o chema-o , ar lua foc.

    Intru în cabană și în loc să o găsesc pe ea , fie plângând , fie nervoasă , descopăr , așezat pe masă , doar un bilețel ce pare a fi udat de lacrimi.

" Eu mă întorc în țară. O să respect înțelegerea și nu o să divorțez de tine.
O să locuiesc în apartamentul meu ca și până acum. Sper să te văd la sfârșitul vacanței.
Lună de miere fericită !

Semnat fata care te va urî întotdeauna "

     Strâng biletul în pumn și îl arunc într-un colț al camerei.
Nu mă voi duce după ea. Dacă asta își dorește , de asta să aibă parte.
Mai mult timp pentru mine să mă distrez. Perfect...

***

     Nu am luat legătura cu Kath timp de o săptămână. Am lăsat-o în pace și nici măcar nu m-am interesat să aflu dacă părinții noștri au aflat că ea s-a întors sau nu.
În schimb , m-am interesat să aflu dacă a ajuns în siguranță. Pentru asta mi-am sunat unul dintre oamenii de încredere.

   Deși mai am de petrecut încă cinci zile aici , m-am decis să mă întorc.

     Trebuie să mărturisesc că în timpul în care am stat singur , după ce a plecat Kath , am făcut o prostie.
Într-o seară , mi-am înecat atât de rău amarul în băutură , încât am adus la cabană o fată întâlnită în club.
Am început să o sărut și să o dezmierd imaginându-mi că e Kath , dar n-am putut să merg mai departe , căci îmi revenau în minte amintiri din cabană.
Asta și plus că la un moment dat i-am
spus "Kath" în timp ce o sărutam.

    Așadar a venit vremea să mă reîntorc.
Am aterizat în urmă cu trei ore , iar acum tocmai m-am urcat în mașină și mă îndrept spre petrecerea unuia dintre prietenii ei la care știu că s-a dus.

    După 15 minute de condus , am ajuns într-un sfârșit la petrecere , doar ca să o văd dansând lasciv cu un băiat , care pare mai mult decât încântat de situație.

  Simt cum treptat , adrenalina și furia îmi invadează corpul , ceea ce mă face să mă duc la ea și fără niciun avertisment , să o arunc pe umărul meu mai ceva ca pe un sac de cartofi.

— Lasă-mă jos sau jur că te las fără moștenitori , țipă la mine lovindu-mă cu palmele în spate.

   Nu-mi pot stăpâni impulsul de a mă prăpădi de râs.

— Ca să știi , dacă eu rămân fără moștenitori , rămâi și tu. Doar sunt soțul tău.

    Sunt într-atât de șmecher , încât nu are ce replică să-mi dea , totuși încearcă în continuare să se elibereze.
O bag în mașină , îi pun centura și îi închid ușa pentru a nu avea posibilitatea de a evada.

— Cum m-ai găsit ? Întreabă după ce ocolesc mașina și mă urc la volan.

   Fac semn spre telefonul ei , iar buzele i se curbează într-un "O" larg.

— Mi-ai pus telefonul sub urmărire.

— Bingo , spun eu amuzat până peste cap.

— Lasă-mă să cobor , își încearcă în continuare norocul.

— Soțul tău a venit. Vei locui cu el de acum încolo.

    În timpul drumului îi ignor protestele de a opri mașina , până când o văd că se întinde spre volan.

— AM SPUS SĂ OPREȘTI , strigă ea din toți plămânii.

— Ho , nebuno ,  îi atrag atenția ca mai apoi să trag pe dreapta.

   Trage cu putere de portieră , făcându-mi semne să-i deschid și neavând încotro apăs pe buton și o las să coboare.

— Unde te duci ? Suntem la naiba în praznic. Mai e o gramadă până acasă.
Spun coborând în urma ei.

— Cine a spus că merg acasă la tine. Nu ai fost prezent timp de o săptămână. De ce ți-ar păsa acum ?!

— Glumești ?! Nu tu ești cea care mi-a spus să stau departe de ea ?!

   Se întoarce spre mine la fel de enervată , rochia ei cea albastră pe care o poartă mișcându-se în valuri în jurul ei.

— Poate că mă așteptam să vii după mine. Nu să te distrezi cu fufele tale.

   O trag la pieptul meu și o sărut cu ardoare. Buzele ei se simt pe cât de moi pe atât de încordate. O sărut din ce în ce mai pătimaș dar nu se dă pe brazdă și nu se lasă pradă sărutului.

  Văzând că n-am sorți de izbândă cu ea , o las liberă , însă profită de moment și îmi asaltează obrazul cu palma ei.

  Pleacă cu ochii în lacrimi , fără a-mi adresa măcar o insultă.
Nu așa speram să decurgă lucrurile...

* Sper că v-a plăcut capitolul și că sunteți curioși de ce o să se întâmple în continuare. Vă pup ❤️❤️❤️ *