Cap 9 : Camera 305 - Noaptea burlacilor

3.9K 242 86
                                    

* Din perspectiva lui Kath *

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

* Din perspectiva lui Kath *

De ce l-a adus mama în discuție pe William ? Și mai ales de față cu Harris , care se presupune a fi viitorul meu soț.
Îl privesc cum se uită în gol , și nu-i pot desluși expresia feței. L-a deranjat , e furios , îi e indiferent , e gelos , nimic din toate aceste sentimente nu-i trădează chipul.
Pare pur și simplu...pierdut.

- Mamă , hai să nu discutăm despre asta. Nu e momentul.

În timp ce spun asta , Harris pare a fi ieșit din acea starea și se uită cu ochii mijiți la mine.

- Bine , draga mea. Scuzați-mă , abia acum mi-am dat seama că v-am ținut în picioare.

Ne poftește pe canapeaua din sufragerie , iar amândoi stăm la extremele acesteia , ținând distanța unul față de celălalt.

- Cum ați luat această decizie ? Ne întreabă ea curioasă.

- O cunosc pe Kath de multă vreme , iar în seara...respectivă am adus-o cu mașina la dumneavoastră acasă , iar din cauza acelui incident , nu am găsit potrivit să vă spunem de logodna noastră .

Mama dă din cap aprobator și observ cum privirea i se întunecă. Ce părinte ar vrea să se întâlnească cu ginerele , în asemenea circumstanțe.

Începem să-i înșirăm aceeași poveste despre cum ne-am întâlnit , ca și celorlalți , iar mama pare a se bucura de "fericirea mea".

Mă bucur să văd că întâmplarea tragică prin care a trecut , pare a fi maturizat-o și poate a trecut peste impasul în care intrase , odată cu decesul tatei.

Spre final , când să plecăm , mama îl oprește pe Harris pentru a-i spune :

- Dragule , spune-mi Patricia. În fond și la urma urmei , faci parte din familie.

Pare mișcat de vorbele care i-au fost adresate , căci zâmbește călduros.

În fața blocului , înainte de a porni motocicleta , se întoarce cu fața spre mine.

- Vrei să-mi povestești despre William ?

- Am de ales ?

- Nu prea , îmi spune schițând un mic surâs , cu scopul de a continua.

- Este un fost iubit. Atâta tot. Nu am fost atât de amorezată de el pe cât crede mama. Ba chiar am ajuns să-l urăsc.

- Ce ti-a făcut ? Întreabă cu maxilarul încleștat.

- M-a înșelat...cu una dintre prietenele mele. Spun rușinată.

- Idiotul , îl aud cum murmură în barbă.

- A trecut...Oricum nu i-am mai văzut de mult timp pe amândoi. Mamei n-am putut să-i spun că m-a înșelat. Mi-a fost jenă , că n-am fost destul de bună pentru el..

Redă-mi libertatea Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum