Redă-mi libertatea

Cap 20 : Oprire la S.Shop

  Însărcinată ???

— Trebuie să fie o greșeală , mă trezesc spunându-i doctorei.

— De ce ? Nu puteți avea copii ? Se interesează ea.

— Nu înțelegeți...noi...

— Mulțumim , o să vin să semnez fișa de externare. Mă întrerupe ea , adresându-i-se doctorei.

— În regulă. Vă las singuri.

    Rămas singur cu ea , nu știu ce să-i spun fără a o răni , căci furia clocotește în mine.

— Tu...cu cine naiba m-ai înșelat ? Încerc eu să mă stăpânesc.

— Cine mă crezi ?! Eu nu sunt ca una dintre fufele tale. Să-ți fie rușine.

   Lacrimile îi curg șiroaie , brăzdându-i obrajii , roșii acum din cauza plânsului. O mamă ar trebui să fie fericită când află că poartă un suflet în pântec ,  nu să plângă.
    Doar că sunt prea supărat pe ea că mi-a făcut asta. Dacă nu vrea să-mi spună cu cine m-a înșelat , atunci o să o fac.

— Nu scapi tu așa ușor de mine. Îmbracă-te , plecăm.

— Ieși din cameră sau măcar întoarce-te cu spatele. Rostește în timp ce se ridică ușor din pat.

— În fața altuia nu ți-a fost rușine să te dezbraci. În fața soțului tău îți e ?

    Primesc o palmă frumușică , care îmi face obrazul să usture.

— Ok , am meritat-o. Dar nu atât de mult pe cât o să meriți tu asta.

   Îi văd ochii cum se îngustează înainte de a arunca-o pe umărul meu , îmbrăcată în cămașa de spital și ținând o mică gentuță în cealaltă.

— Profitorule , lasă-mă jos. Îi faci rău copilului.

— Vorbești de o mică sămânță , pentru că nu e mai mare de atât.

    O arunc pe bancheta din spate , fiind învățat de data trecută de cât e de sălbatică când vrea să se dea jos din mașină.

    Îi ignor tentativele de a scăpa. Văd în oglinda retrovizoare cum ochii ei se măresc , iar gura ei rămâne deschisă , când opresc în fața unui S.Schop .

— De ce ai oprit aici ?

— O să afli mai târziu.

   O las singură în mașină și blochez ușile înainte de a pleca.

***

   După câteva minute de căutat în magazin ceea ce am nevoie , ies găsind mașina goală.

   Descopăr totuși că este încă închisă , ceea ce nu mă ajută să înțeleg cum a reușit să scape.
   Tocmai când să deschid ușa și să verific mașina , Kath se ridică de jos și încearcă să fugă pe lângă mine. O prind de braț în ultimul moment.

— Ho , cal nărăvaș , unde fugi ?

— Cât mai departe de tine. Ce ai căutat aici ?

— Ți-am spus să ai răbdare. Și tu , și bebe.

    Mergem în liniște spre casă. Ajungem și intrăm în living , unde o așez forțat pe canapea.

  Scot din punguță , obiectul pe care l-am cumpărat de la S.Shop .
Mă apropi de ea , în timp ce se îndepărtează ducându-se spre partea opusă a canapelei.

— Ce vrei să faci cu ălea ?

— Asta. Îi trag mâna lângă a mea și o încătușez.

— Cătușe ? Întreabă neînțelegând ce-mi trece prin cap.

— Da , o să stai acasă , încătușată cu mine , până când o să-mi spui cu cine m-ai înșelat.

— Ești complet nebun , nici măcar eu nu înțeleg cum e posibil. Nu am mai avut relații cu un bărbat de atâta timp... Lacrimile i se revarsă ca o cascadă peste obrajii rumeni , iar eu mă simt ca un idiot.
Plus că mâine trebuie să mă duc la muncă , Harris.

— Nu ești singura. Și eu mă duc.

— Ce o să spună angajații ?

— Nimic. Eu sunt șeful. În loc să lucrăm în două birouri , o să lucrăm doar în biroul meu.

— Desfă cătușele !!!

    Îi zâmbesc amuzat și o trag după mine până în dormitor.
Încep să-mi desfac nasturii de la cămașă , însă sunt oprit de ea.

— Stai , ce faci ?

— Doar nu crezi că o să stau îmbrăcat în cămașă , când aș putea să stau îmbrăcat lejer. Plus că nici tu nu poți să stai așa. Sau să zicem că așa dormim , dar cum o să ne ducem îmbrăcați la muncă ?!

    Își pune mâna la ochi , lucru care mă amuză și mai tare.
Îmi dau cămașa jos , iar când vine vorba de pantaloni ,  încerc să fiu cât mai rapid.

— Ai pierdut priveliștea.

— Pot să mă lipsesc. Spune dându-și ochii peste cap.

— E rândul tău.

— Întoarce-te.

— Mă rănești. N-ai încredere în mine să-mi pun mâna la ochi ?

— Taci din gură și întoarce-te.

— Nu , dacă tu nu te-ai întors , atunci n-o fac nici eu.

   Se supune , neavând altă alternativă și după ce îmi astup ochii , aud foșnetul cămăși de spital , căzând de pe ea.

   Pentru o secundă îmi îndepărtez degetele , iar prin crăpătură observ multă , multă piele. Nu mă pot bucura prea mult de priveliște , căci mă observă și se învelește repede cu un cearșaf.

   Mă pune obligat să mă întorc , ca să se poată schimba liniștită.

***

    Mâncatul a fost relativ ușor , amândoi folosindu-ne doar de mâinile libere.
   Ne-am petrecut restul zilei fără alte probleme.

   A intervenit o problemă , în momentul în care Kath voia să-și facă duș. Bineînțeles că m-am oferit să scutim apă și timp , și să facem duș amândoi.

— Dacă nu facem duș ăsta-seară , de dimineață înainte de muncă tot trebuie să facem.

— Deci facem împreună ? Spun ridicând din sprânceană.

— Nu e posibil așa ceva. Deschide cătușele !

— Spune-mi cu cine m-ai înșelat.

— Înțelege odată prostule că nu te-am înșelat. Dacă nu am ajuns să fiu însărcinată ca fecioara Maria , atunci nu-mi explic cum e posibil.

— Ești o mincinoasă.

— Iar tu un prost cu "P" mare.

    În cele din urmă , ajungem amândoi la duș , stând spate în spate.
Cred că din greșeală , cotul lui îmi atinge mijlocul , creându-mi fiori pe șira spinării.

* Cum credeți că a rămas Kath însărcinată ? Oare chiar se aplică regula fecioarei Maria ? 😂😂😂 *