|| FINALIZATĂ ||
Situațiile disperate cer măsuri disperate.
Cum te-ai simți dacă ai ajunge acasă, ți-ai striga mama și ai găsi-o înconjurată de o baltă de sânge ?
Ai râde, ai plânge sau te-ai așeza în dreapta sa ?
Harris a știut ce-și dorește încă d...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Îi îndepărtez ca arsă , cotul de pe mijlocul meu.
- Ce crezi că faci ?
- Nimic. Mă spăl. Tu ?
- Ai putea să te speli mai încolo ?
- Dacă m-ar lăsa lanțul de la cătușe , poate.
Pufăi sătulă de situația pe care a creat-o el din pură tâmpenie , și după ce termin de spălat , întind mâna după prosop.
- Pe bune ?! Nu mă lași să-ți văd și eu burtica de graviduță ?
- Taci din gură și i-ați și tu prosopul pe tine și hai să ieșim.
Cu greu ne deplasăm afară din cabina de duș , însă când pune piciorul pe gresie , alunecă cu tot cu mine peste el. Ajung deasupra lui , din fericire cu prosopul încă pe mine , iar zâmbetul lui infatuat nu-i dispare de pe chip.
- Nu știam că ești atât de grăbită să ajungi deasupra mea. Apropo , miroși bine.
Încerc din răsputeri să mă ridic , însă nu pot să fac nimic fără ajutorul lui.
- În loc să mă enervezi și mai tare , mai bine ajută-mă să mă ridic.
- De ce ? Mie îmi place aici.
În cele din urmă cedează și ne ridicăm ușor de la pământ. După ce ne spălăm pe dinți și ne îmbrăcăm , ne punem la somn.
- Harris , mă doare încheietura. Nu ai vrea să mă lași să dorm liniștită în noaptea asta ? Apelez eu la bunăvoința lui.
- Dacă îmi spui cine e tatăl copilului de acord.
Îi întorc spatele , stând în continuare cu mâna dreaptă spre el.
***
De dimineață , mă trezesc cu o durere îngrozitoare la încheietură.
- Harris , trezește-te. Trebuie să mergem la companie.
- Încă puțin , mami.
- Îți arăt eu ție mami . Hai ridică-te !
Îl împing să se trezească până când cade din pat , iar eu ajung din nou peste el ca și în seara precedentă.
- Hmm. Cred că acum m-am trezit.
Dau să mă ridic , însă mă trage înapoi.
- Unde pleci ? Ți-am dat eu voie ?
- Nu pot să spun că plec cât mai departe de tine , pentru că e evident că nu pot.
Mă ajută să ne ridicăm și coborâm ca să luăm micul-dejun. Apoi urcăm scările până ajungem în dormitor și căutăm în dressing haine pentru companie.
- Am o idee. Ce-ar fi ca fiecare să-i aleagă celuilalt cu ce să se îmbrace.
- O idee proastă.
- Da , cred că ai dreptate. Nu pot să am încredere în gusturile tale.
- Asta e o provocare.
Îmi zâmbește ca un puștan , ceea ce mă ambiționează.
- Dă-te din drumul meu.
Îi aleg o cămașă albă și un sacou albastru închis , asortate cu blugi negri.
- Tricoul am putut să mi-l iau pe mine. Ai putea să mă ajuți tu să mă închid la cămașă ?
După ce își dă tricoul jos , dezvăluindu-se cele 2 rânduri de pătrățelele , care mă duc cu gândul la ciocolată , iau cămașa de pe umeraș și îl îmbrac cu ea. Încerc să nu zăbovesc asupra nasturilor când îi închid , lăsându-i pe primii doi liberi. Își ia sacoul pe el , iar întreaga înfățișare arată demențial.
Când vine rândul meu , îmi alege din dressing o rochiță neagră , cu o crăpătură pe coapsă și mulată.
- Profită cât încă nu ai burtă.
- Ce mod drăguț de a-i spune unei femei că o să devină grasă..
***
Ajungem la companie , unde toți angajații lui , respectiv colegii mei , se uită la noi ca la ultima atracție a circului.
- Harris , se holbează lumea la noi.
- Nu fii copil.
Intrăm în biroul lui , în care ne petrecem cea mai mare parte din zi. Secretara lui abia își reține zâmbetul când ne vedem cu cătușe.
Știu ce gândesc toți acum și cum pare situația. După o noapte de nebunii , au rămas legați. Nu-mi pot ascunde rușinea când văd priviri indiscrete care ne analizează sau cei care îmi privesc rochița ușor indecentă pentru o zi petrecută la companie.
- Harris...
- Hm ?
- Îmi e frică. Îi spun eu când intrăm în casă.
- De ce ? Întreabă , dându-mi o șuviță după ureche.
- Sunt însărcinată și nici măcar nu mă pot bucura de asta. Nu înțeleg cum e posibil. Spun simțind lacrimile invadându-mi ochii.
Mă ia în brațe și mă mângâie pe păr liniștitor , iar eu nu știu de ce îl las să facă asta , având în vedere că el e de părere că l-am înșelat. Deși , teoretic nu am cum să-l fii înșelat , odată ce noi nu suntem împreună.
- O să trecem împreună peste , ok ?
- De aceea insiști să-ți spun cine e tatăl copilului ?!
- Sunt gelos , înțelege-mă. Plus că nu am zis că nu voi avea grijă de ăla mic.
Îmi mângâie burta , iar eu simt că mă topesc la atingerea lui atât de drăgălașă.
Momentul ne este stricat de telefonul care sună. Ne deplasăm împreună în direcția lui , iar Harris îl ia în mână să răspundă.
- Da , eu sunt. ..... - Serios ?! ..... - Bine , o să-i spun.
- Ce este ? Îl întreb după ce închide telefonul.
După fața lui , cred că este vorba de ceva destul de serios.
- Nu știu cum să-ți spun asta. Nu știu dacă o să te bucuri sau dacă o să-ți pară rău , dar cert e că vei primi răspunsul la întrebările tale.
- Spuneee , mă răstesc la el.
- Păi...nu ești însărcinată. Doctora a spus că ți-a încurcat setul de analize cu al altei fete. Își cere scuze pentru neînțelegere. Cu ocazia asta vreau să îmi cer și eu scuze că nu te-am crezut.
Nu pot ignora valul de ușurare pe care îl simt când aud vestea.
* Și...s-a rezolvat misterul. Nu este însărcinată. V-ați fi bucurat să fie ? Oare ar fi fost Harris un tată bun ? ❤️❤️❤️ *
