Redă-mi libertatea

Cap 25 : Bal mascat

Simt cum până și urechile mi se înroșesc din cauza rușinii , însă încerc să disimulez ca și cum n-aș fi intrat în biroul lui Harris nervoasă.

- Bună , Kath ! Mă salută tatăl lui Harris. E vreo problemă ?

- Amm..nu. Am trecut doar să vă salut. Mint eu cu nerușinare.

- Tata a venit să ne invite la balul mascat , organizat de familia mea în fiecare an. Îmi aduce la cunoștință Harris.

- În ce constă , bineînțeles în afară de faptul că se poartă măști ?

- Păi , invitații trebuie să fie îmbrăcați în costume victoriene și de asemenea vom juca un joc foarte interesant. Mi se explică.

- Eu trebuie să plec. Mi-am făcut datoria de a vă anunța. Ne vedem mâine.

- Pa , tată.

Când rămânem doar eu și Harris în încăpere , acesta se apropie de mine , înghesuindu-mă la perete și punându-și mâinile de-o-parte și de alta a capului meu.

- Ești geloasă ? De aceea ai dat buzna ?

- Și dacă aș fi , ce ? Ești soțul meu.

- Dacă ai știi cât mă bucur să te aud spunând asta...

Îl pup apăsat pe obraz și mă strecor pe lângă el.

- Ne vedem la petrecere. Nu vreau să-mi vezi costumația. Să vedem dacă mă ghicești.

Zâmbește fermecător , privindu-mă în timp ce ies pe ușă , dar nu înainte de a-i spune " Profitorule " , iar el mie "Naivo ".

***

După o ședință lungă prin magazine și o oră de aranjare , sunt însfârșit gata pentru petrecere.
Harris a plecat în urmă cu puțin timp , pentru a nu ne întâlni , așa cum a fost de acord cu mine.

Mi-am cumpărat o rochiță de un roșu închis , însă nu foarte bufantă în ciuda epoicii pe care o definește.
Nu are mâneci , ci bretelele îi sunt căzute , conferindu-i un aspect interesant și cât mai sexy.

Mă urc în mașină și pornesc către petrecere.
Acolo îl văd pe Harris stând de vorbă cu niște prieteni , dar nu mă duc la el. O zăresc pe mama lui la o masă , așa că mă îndrept spre ea ca să îmi povestească despre cum se va desfășura faimosul joc , adus în discuție de tatăl lui Harris.

- Bună ziua ! Sunt Kath , în cazul în care nu m-ați recunoscut din cauza costumului.

- Bună , Kath. Ce mai faci , draga mea ? Sper că-ți place petrecerea.

- Desigur. Vă pricepeți la organizări.

- Oh , mulțumesc. Este deja al cincilea an la rând de când organizez această petrecere.

- În ce constă jocul ?

- Fiecare invitat trebuie să extragă câte o hârtiuță dintr-un bol. Pe ele e scris numele unui personaj celebru din istorie. Astfel ei își caută perechea și trebuie să danseze cu aceasta. Cine se mișcă cel mai bine câștigă.

- Ce idee ingenioasă.

- Într-adevăr.

Mă despart de mama lui Harris , întrucât în câteva momente începe concursul.
În drumul meu mă ciocnesc de o femeie.

- Scuzați-mă. Mă grăbesc eu să spun.

- Stai liniștită , fetița mea.

- Mamă ? Spun eu uimită.

- Cuscrii m-au invitat , ceea ce mi s-a părut o bună metodă de a socializa.

O aprob fericită căci a găsit calea cea bună , iar experiența prin care am trecut alături de ea , a făcut-o să înțeleagă gravitatea faptelor sale.

Mergem împreună să extragem bilețelul.
Personajul care mi se atribuie este Cleopatra. Deci trebuie să-l caut pe Cezar...

Întreb câțiva bărbați din mulțime , dar "Cezar" nu este printre ei.
Tocmai când credeam că e o pierdere de timp , descopăr că Harris este Cezar. Care erau șansele ?!

Mi-am dat seama că este el , deși el se pare că pe mine nu m-a recunoscut. E îmbrăcat cât să arăte ca un prinț chipeș.

- My lady , îmi acordați acest dans ?

- Bineînțeles , monsieur.

Când rămânem printre singurii dansatori la vals , acesta se apropie de urechea mea.

- Chiar credeai că nu te-aș recunoaște ?

- Hmm..

- Încă din acea noapte , când te-am obligat să fii soția mea , ți-am memorat chipul pentru totdeauna.

Suntem întrerupți de muzica care se oprește.

- Și....(sunetul tobelor) câștigătorii sunt.... Cezar și Cleopatra.

Mulțimea aplaudă , iar noi ne îndreptăm să luăm premiul , care constă într-un mini trofeu ca cele primite la premiile Oscar.

Când să plecăm pentru a vedea "ploaia" de artificii , simt cum telefonul îmi vibrează între sâni.
Da , ați auzit bine , între sâni... Aparent , rochia asta nu are nici măcar un amărât de buzunar.

Îl scot de acolo , cât se poate de finuț , timp în care Harris se uită la mine amuzat.

- Alo ?

- Doamna Adams la telefon ?

- Da , spuneți.

- Sunt polițistul Mcfaden. V-am sunat la cererea mamei dumneavoastră pentru a vă anunța că aceasta s-a predat. A mărturisit crima comisă în noaptea de 22 iunie.

Nu mai aud restul , căci telefonul îmi scăpa din mână , lovindu-se brutal de podea.

* Off , nu știu cu cum să încep.
Știuuu..O să spuneți : cu începutul🙈.
Vă comunic că o să mai fie doar epilogul și....sfârșit.
Aveam alte planuri pentru această carte , însă nu pot să le duc la bun sfârșit. Din cauza statului în continuu pe wattpad , fie că citeam, fie că scriam (cel mai mult scris) , telefonul se pare că mi-a creat probleme destul de grave la ochi , din cauza cărora au apărut durerile de cap și nevoia de ochelari. Așadar o să renunț pentru un timp la wattpad.
Vreau să vă rog din tot sufletul să nu exagerați cu această aplicație ca mine , căci mai târziu e posibil să vă pară rău.
Mulțumesc dacă ați citit până la final. ❤️❤️❤️ *