Still

Capitolul I

    Elisabeth Baum

   De când se făcuse frig nasul îi curgea in permanență și o enerva asta, căci mâneca bluzonului ei ponosit era deja murdară, iar fiindcă își ștergea mereu nasul pe ea se îngălbenise și nu-i plăcea. Ar fi vrut să fie mereu curată, ca si fetițele de la școală, acelea cu ghetuțe lucioase. Dar ea nu avea ghetuțe lucioase, nu avea nici măcar ghetuțe, așa că trebuia să se împace cu ideea că mâneca ei era murdară. Pielea descoperită a picioarelor îi era vineție căci nu avea decât un tricou lălâi de-al mamei ei ce-i ajungea până la genunchi. Ar fi trebuit să-și ia pantalonii ei, dar erau foarte murdari și trebuise să-i spele căci doar nu putea să-i ia mâine atât de murdari. Spera ca mami să plece și în seara asta pentru a-și putea spăla părul încâlcit și unsuros. Oh, și mai spera să mai fie gaz în butelia din bucătărie căci altfel va trebui să-și spele părul cu apă rece și mereu când făcea asta avea dureri de cap ceva timp după. Cât timp stătea pe piatra rece din fața unui bloc și își ținea capul plecat așa cum o învățase mami își făcu planul a ce trebuia să facă când ajungea acasă. Înainte de băiță trebuia să mănânce ceva, orice, căci o durea prea tare burta și avea o amețeală enervantă ce apărea mereu când nu mânca mai mult timp. Ar fi vrut ca oamenii să nu mănânce niciodată, ar fi fost mai simplu, căci nu s-ar mai fi stresat atât. Dar nu avea nimic de mâncare! Nimic! Astăzi nu-i dăduse nimeni niciun bănuț și dacă mami era acasă când ea va ajunge... nu voia să se gândească la asta. Era aproape întuneric și se hotărî să se ridice. Doamne, cât de reci îi erau picioarele. Papucii ei nu erau potriviți, o știa, dar ce ar fi putut lua ea în picioare? Tenișii ei de școală? Nici gând, nu voia să-i murdărească și să râdă copii din nou de ea.
    Frecându-și constant mânuțele se milogi de un om câțiva pași, iar acesta, pentru a scăpa de plodul enervant îi zvârli câteva monede nesemnificative. Zâmbi numărându-i și se rugă în gând ca mami să-i dea și ei câțiva să-și poată lua ceva de mâncare la școală, căci mereu îi era foame când îi vedea pe alți copii mâncând și nimeni nu-i dădea nici dacă cerea. O numeau „cerșetoare” și nu putea înțelege de ce, căci ea nu cerșea, doar ruga oamenii să-i dea câțiva bănuți. Ce era rău în asta, căci oamenii, bine, unii, chiar îi dădeau și asta o bucura nespus.
   Când o altă femeie bătrână îi mai dădu alte două monede se declară mulțumită și putu să se întoarcă acasă mândră de ea și știind că mami nu se va supăra prea rău pe ea căci totuși îi adusese ceva.
   Când ajunse pe străduța ei, murdară, cu mirosuri ciudate și plină de câini vagabonzi se simți mult mai liniștită. Intră în scara blocului, trecu pe lângă ușa vecinilor pe care mama ei îi numea „scandalagii” și intră în apartamentul ei și a lui mami. Se opri în pragul ușii și își descălță papucii așezându-i frumos pe un covoraș de la intrare pentru a nu murdări podeaua. Lipăi până în dormitorul lui mami și chițăi când o văzu.
   -Uite mami! Îi zâmbi dezvelindu-și zâmbetul știrb și îi întinse cu mâna înghețată bănuții. Femeia, cu telefonul lipit de ureche își trăgea pe ea o pereche de dresuri închise. Pufăi când văzu ruptura de pe coapsă, dar o astupă cu marginea rochiei mulate pe care o purta. Când femeia se întoarse cu spatele pentru a-și verifica machiajul în oglinda de pe masă fetița își trecu ochii peste spatele ei gol, tatuat și peste șoldurile late. Mami avea un fund drăguț. Aplecată fiind i se vedea o altă ruptură a dresului sub fese, dar fetița nu îi spuse despre ea. Oricum nu o vedea nimeni dacă mami nu se apleca și mami nu ar avea de ce să se aplece. Femeia continuă să vorbească răvășindu-și părul pentru a-i oferi un caracter rebel. Luă țigara din scrumieră și o duse la buzele cărnoase și acoperite cu un ruj închis. Fetiței nu-i plăcea rujul ăla, o făcea pe mami să pară rea, iar mămica ei nu era rea.
    -Uite, mami! Zâmbi din nou către femeie și aceasta nici măcar n-o privi când trecu pe lângă ea și îi înșfăcă mărunțișul din mână.
   - Sigur, iubitule. Normal. Mami avea mulți iubiți și asta nu-i plăcea. Niciunul nu-i acorda atenție și toți erau răi. Fetița se strâmbă la dezordinea și mirosul din cameră și se întoarse urmărind-o pe femeie. Aceasta era în hol și își încălța pantofii cu toc. Cât își trase pe ea haina pufoasă și urât mirositoare fetița încercă sa-i ceară câțiva bănuți pentru școală, dar aceasta nici măcar nu o auzi. Își luă geanta și ieși. Măcar se putea spăla. Nu încuie ușa căci știa că mami va veni mai târziu și se enerva dacă făcea asta.
     Lipăi pe parchetul rece până în camera ei unde luă păturica de pe pat și o înfășură în jurul ei apoi fugi în bucătărie să-și încălzească apă. Era atât de frig.. Mereu era frig. Aragazul nu mergea, deci își va spăla părul cu apă rece.
    Frigiderul era gol, nu era nevoie să verifice pentru a ști asta așa că trecu pe lângă el și intră în baia mică și verifică dacă curgea apă curată. Fiindcă apa era curată și nu avea rugină așa cum se mai întâmpla uneori își spăla părul cu restul șamponului pe care-l mai avea în sticlă, își clăti gura cum avea obiceiul și bău apă pentru a nu mai avea senzația de foame atât de intensă. Apa rece o îngheță cu totul și fugi în camera ei îi intră în oase. Trase draperia ruptă din fereastră pentru a lăsa lumina felinarelor vechi să pătrundă în cameră. Cât nu-i plăcea întunericul... De ar avea curent ar dormi cu lumina aprinsă, dar nu aveau așa că aprinse cu mâinile tremurânde o lumânare veche pe care o lăsa lângă pat până ce aproape adormi. Pe pereți umblau umbre fioroase ce mai că o apucau și o trăgeau departe. Cu ochii adormiți își pregăti ghiozdanul și hainele pentru ziua următoare și abia după aceea se sui în pat și acoperi cu pătura ruptă la colțuri și aspră. Tremură mult timp până ce simți puțină căldură răsărind în culcușul ei. Auzi țipete și voci ridicate din apartamentul din blocul alăturat. Se ridică și privi pe fereastra de lângă pat. La trei metri față în față cu fereastra ei se afla o alta unde nu știa cine locuiește căci mereu draperia acelei ferestre era trasă, însă aproape în fiecare seară auzea scandal de acolo și nu se putea abține să nu-și sprijine capul de pervaz și să nu privească siluetele din spatele ferestrei ce se mișcau. Ei aveau curent și probabil și gaz în butelie, poate chiar și căldură. Se întreba de ce țipau mereu oamenii mari când erau supărați, de parcă problemele ar dispărea. Poate ar trebui ca ei să zâmbească mai mult și gata. Și ei îi plăcea să zâmbească, doar că nu prea avea motive să o facă. Tot ce își dorea în acel moment era căldură și ca stomacul ei să nu mai scoată acele sunete. Se așeză înapoi în pat și privi printre cele două blocuri cerul. I-ar place de asemenea să vadă și tot cerul înstelat. Nu dintre blocuri, ci de undeva de sus, sus. Cu gândul la un cer uluitor de mare și mii de punctulețe sclipitoare adormi.
    Undeva în miezul nopții, nu știa cam la ce oră, auzi ușa și tresări puternic. Se ridică în fund și ascultă cu inima bătându-i puternic și cu privirea spre fereastra de vizavi. O mică luminiță, a unei lanterne sau a unei lumânări se mișca prin cameră, iar draperia fusese trasă ca în fiecare noapte. Totuși nu se observa nicio siluetă în cameră. Gândul că poate nu era singura trează la acea oră o liniști. Dacă ar avea vreodată probleme ar îndrăzni să iasă pe geam și să coboare pe scara de incendiu ce trecea prin fața ferestrei ei și să urce până la fereastra de vizavi pentru a cere ajutor? Probabil că nu.
    Auzind zgomot de pe hol se ridică din pat, își înfășură pătura în jurul ei și ieși tremurând din cameră fără să facă vreun zgomot. Ținându-și până și respirația a lipăit până în fața dormitorului lui mami unde ușa era ușor întredeschisă. Ținând strâns pătura în jurul ei își potrivi un ochi în dreptul crăpăturii ușii și privi spre patul răvășit unde mama ei stătea goală, gâfâind și foindu-se, cu un bărbat cu barbă neagră și stufoasă deasupra ei. Acesta îi spuse ceva cu o voce împleticită, iar femeia se întoarse pe spate, cu capul spre ușă, în timp ce bărbatul o apucă brutal de șolduri și îi ridică fundul. Fetița rămase în ușă privindu-i. Femeia din pat ce strângea în pumni așternutul și al cărui machiaj se întinsese o ținti pe fetiță cu privirea. Cele două se priviră. Micuța nici nu clipi, iar mama sa nu spuse nimic, doar închise ochii ale căror pupile erau mai mari decât trebuiau a fi și își mușcă buzele frumoase.
    Când bărbatul începu să mârâie fetița se dezlipi de ușă și goni în camera ei unde își puse un scaun în dreptul ușii, iar apoi se urcă pe pervaz și își fixă privirea pe cer.
    La cealaltă fereastră răsări o lumânare într-un pahar așezată de o mână cu degete subțiri. Apoi un cap cu plete întunecate, cârlionțate ce cădeau pe o frunte lată. Obraji palizi, supți, pomeți ascuțiți, buze crăpate. Asta văzu fetița la băiatul ce își așeză un caiet pe pervaz apoi dispăru pentru câteva clipe și reveni cu un pix în mână. Păru că se cocoață pe ceva pentru a ajunge la fereastră, iar după ce se așeză cum trebuie își trânti coatele pe lemnul pervazului și își plecă capul peste foile caietului slab luminate de fereastră. Fata căscă, își lipi fruntea de geam și urmări mâna ageră a acestuia formând litere. Se întreba ce scrie.
     Când într-un final el își ridică capul cârlionții îi destupă ochii și lăsă bilele să se plimbe pe cer, iar când capul îi coborî grăbit pentru a așterne pe foaie noi gânduri biluțele lucioase se opriră asupra umbrei din fereastra alăturată. Obrajii ei căpătară o culoare aprinsă când el o cercetă amănunțit. Ridică o sprânceană apoi își coborî din nou capul în caiet. Scrise câteva rânduri, apoi o privi din nou lipsit de alte idei.
    Ea rămase nemișcată în geam, iar el păru surprins de asta. Își încrucișă brațele peste caiet și își culcă capul peste ele cu ochii asupra privirii ei. Niciunul nu făcu nimic înafara privirii cercetătoare ce și-o aruncau unul altuia. Într-un final el schiță un surâs, însă fetița nu i-l întoarse, prea confuză. Privirea lui rămase una liniștită în ciuda inexpresivității ei, de parcă nu ar fi contat dacă-i zâmbea și ea sau nu. Își plecă capul și continuă să scrie. Ea căscă din nou când ochii lui o cercetară din nou. Trase de tricoul mamei ei pentru a-și ascunde picioarele în întregime și îi ignoră privirea. Ochii ei se ridicară luminoși spre miliardele de stele ce păreau că-i privesc de sus așteptând.
    - Și voi ce așteptați? Le șopti cu buzele lipite de geam atât de încet încât abia se auzi și ea. Nu veți primi nimic interesant.
    Încercă să nu se gândească la mama ei și la zgomotul din celălalt dormitor și ignoră de asemenea și băiatul ce a o privea, se apleca, scria, apoi o privea din nou. Încercă să-și alunge toate gândurile și se concentră asupra cerului. Când se liniști îi aruncă o ultimă privire băiatului, fără a-l mai condamna pentru curiozitatea lui, îi surâse chiar și se cuibări înapoi în pat. Putea să jure că el rămăsese la fereastră pentru a scrie în continuare.