Still

Capitolul VII

  Liza Braun

   - Nu. Asta nu se poate sub nicio formă, domnule Adam Hauser. Concluzionă domnișoara Braun mergând grăbită spre lift cu o cafea fierbinte într-o mână, iar cu telefonul în cealaltă.
   -De ce anume, domnișoară Braun? Să știți că dacă situația dumneavoastră financiară nu vă permite acest lucru aș putea... dădu să spună nemulțumit domnul Adam ținându-se în urma ei și întrând în același timp în lift. Domnișoara Braun apăsă pe butonul cu numărul 1 și așteptă ca ușile să se închidă.
   -Nu, dumnule Adam Hauser, asta nu are legătură cu banii, doar că nu doresc să mă mut în Filipine doar fiindcă așa considerați dumneavoastră a fi mai bine. Îi reteză ea ideea.
   -Mă scuzați, dar aceasta a fost ideea domnului Hauser. După părerea mea ați putea să rămâneți foarte bine aici, nu m-ar deranja. Îi spuse simplu.
  -Sunt sigură.
  -Deci? Trebuie să plec, domnișoară Braun și am nevoie de un răspuns pentru domnul Hauser.
   Liza observare că domnul Adam Hauser nu spunea părintelui său „tată” sau ceva asemănător, ci doar „ domnul Hauser”, dar n-o deranja căci și ea ar fi procedat la fel probabil.
   -Nu vă pot oferi atât de repede un răspuns, domnule. Spuse ea intrând într-un birou, iar domnul Adam, fără să realizeze o urmă.
   -Dar trebuie fiindcă... Oh. Spuse când văzu bărbatul de la birou. Scuzați-mă că am... domnișoara Braun îl întrerupse din nou.
   -Nicio problemă, domnule Adam Hauser, rezolv imediat. Închideți, vă rog, ușa o clipă.
  -Domnișoară Braun, bună ziua. Se ridică angajatul în picioare în semn de respect. Nu mă așteptam să apăreți aici. Spuse încercând să aranjeze dezordinea de pe birou.
   - Bună, Grog. Nu te obosi. Bărbatul amuți. Te-am rugat să rezolvi acea treabă cu revista aceea. O pagină, Grog, atât te-am rugat. Să scrii doar o pagină.
   -Domnișoară Braun... se văicări el.
   -Nu-i nevoie. Te rog să eliberezi biroul până mâine. Sunteți concediat. La revedere.
  Bărbatul începu să se bâlbâie uimit. La asta chiar nu se așteptase.
   Tânăra se întoarse și o luă spre ușă. Domnul Adam Hauser îi deschise ușa și o lăsă să iasă și să o ia înainte. Domnișoara Braun nu lăsă să se vadă nemulțumirea. Nu-i plăcea să i se deschidă ușa.
   -Domnișoară Braun, domnul arăta cam nervos când i-ați întors spatele, se poate să...
    -Târfă! Domnișoara Braun se opri, își închise ochii pentru o clipă și sub privirea domnului Adam Hauser pe chip îi apăru un zâmbet mândru și amuzat. Se întoarse pentru a-l vedea pe Grog în fața ușii fostului său birou. Angajații ce treceau pe acolo se opriră în loc, la o distanță considerabilă și priveau curioși, dar și temători.
    -Tocmai a... rămase domnul Adam Hauser confuz.
    Deși se vedea clar că domnul Adam Hauser n-o prea avea la inimă pe domnișoara Braun și tot ce voia era să plece cât mai repede înțelese din prima clipă că era o persoană mândră și nu-și exprima sentimentele decât... 0,05%? Cam mult totuși. Dacă domnul acela credea că va putea s-o atingă cu jigniri era foarte prost.
     -Poftim? Își înclină ușor capul și îl privi amuzată pe sub genele lungi și întunecate din pricina rimelului.
     -Am spus că ești o târfă! O curvă ieftină, nu altceva! Cum îți permiți să mă concediezi? Sunt cel mai bun angajat al tău, jigodie! 
   -Nu, Grog, nu ești.
   -Nu m-ai apreciat niciodată! De fapt, n-ai apreciat niciodată pe nimeni, cățea ce ești! Ne plătești cu un salariu mizer și tot ce vrei este să fim la cheremul tău ca niște slugi și să lucrăm 24/24 fără oprire! Ești o profitoare nenorocită care...
  Doi bărbați de la pază, alertați de strigăte se repeziră asupra bărbatului.
   -Ne vedem la tribunal, Grog. Te asigur că vei plăti pentru fiecare cuvințel. Spuse simplu.
   -Jigodie! Înainte de a mai apuca să rostească vreun cuvânt fu tras afară.
   Domnișoara Braun scutură din cap subtil și se întoarse. Domnul Adam Hauser surâse și o urmă.
   -Cine ar fi crezut. Ridică din sprâncene intrând în lift în urma tinerei șefe.
   -Va dura ceva până îmi voi găsi un apartament potrivit și aproape de birou, domnule Adam Hauser. Dar nu-mi fac probleme pentru asta, căci nici actele nu sunt gata. Mai mult mă îngrijorează mobila. Cred că va trebui să las totul aici ori să vând. Totuși mai am garderoba ce va dura, de asemenea, ceva să fie transportată până în Filipine. Aș putea să iau câteva genți în care să-mi pun strictul necesar. Bătu că vârful pantofului de câteva ori în podea. Domnul Adam Hauser n-o întrerupse. Și mașina... rămase câteva clipe gânditoare. Ușile liftului se deschise, iar ea porni spre biroul ei. Domnul Adam Hauser o urmă tăcut, cu mâinile la spate, drept și cu privirea înainte. Domnișoara Braun luă o gură din cafeaua ei.
    Ajunsă în fața biroului intră înainte ca domnul să-i deschidă.
   -Da, domnule Adam Hauser. Ne vom întâlni aici pentru semnarea actelor și restul, iar imediat ce vom termina voi veni cu avionul în Filipine. Până atunci voi avea grijă să mă ocup de apartament și altele. Totuși, am pretenția să am pregătit propriul birou căci n-am de gând să pierd timpul. Vă voi informa online despre detaliile privind mobilierul și decorul.
   -Perfect. Am să-l informez pe domul Hauser referitor la decizia dumneavoastră. Vă asigur că va fi încântat să vă aibă aproape.
 
*****