Capitolul 5-Balul de început de an al liceului

31 2 0
                                    

Și a venit și ziua aceasta, Balul de început de an al liceului. Eu împreunã cu Sarah vindem biletele pentru bal, dar bineînțeles vom fi și noi la bal. Nu prea îmi fãceam griji în legãturã cu vestimentația mea, pentru cã aveam foarte multe rochii. În timp ce mã pregãteam sa plec la liceu, telefonul meu a început sã sune. Era chiar Anna. Eram foarte fericitã cã în sfârșit m-a sunat. I-am rãspuns apelului video și am început sã vorbesc cu ea. Dupã ce am terminat de vorbit, mi-am luat rucsacul și am ieșit din camerã. Mi-am salutat familia și angajați casei, iar apoi am ieșit din casã. M-am urcat în mașinã și am plecat spre liceu. În timp ce stãteam la un semafor, lângã mine vine o mașinã neagrã, decapotabilã cu muzica datã la maxim. Persoana de la volan pãrea sa fie o fatã roșcatã care purta ochelari. Nu mi-am dat seama cine este, dar îmi pãrea cunoscutã. Când fata a vãzut cã mã holbez la ea, și-a dat ochelarii jos și mi-a zâmbit cu colțul gurii, era Sabrina.

-Bunã! Îți place noua mea culoare de pãr?

Da...nu am recunoscut-o din cauzã cã s-a vopsit.

-Frumoasã mașinã!

I-am rãspuns eu. Știam cã asta vrea sã audã, nu sã îi fac, complimente la pãr. Semaforul s-a fãcut verde într-un final, iar eu am dat sã plec de pe loc. Sabrina mi-a zâmbit din nou cu colțul gurii și a plecat strigând în urmã.

-Ne vedem la liceu!

Mare bucurie sã aud asta, chiar de asta eram așa nerãbdãtoare sã ajung cât mai repede la liceu. În cam jumãtate de orã am ajuns în fața liceului. Am coborât din mașinã și când m-am întors ca sã mã îndrept spre scãrile liceului, Sarah era în spatele meu. În momentul ãla m-am speriat foarte tare, iar ea a început sã râdã.

-Ți se pare amuzant?

Am întrebat-o eu serioasã, iar când am vãzut ca zâmbetul i-a dispãrut de pe fața am început sã râd.

-Sã vezi ce fațã ai fãcut!

Am început sã râdem amândouã împreunã, iar apoi ne-am îmbrãțișat fericite. Dupã cele cinci minute de râs am intrat în liceu.

-Ești pregãtitã pentru balul de disearã?

-Sã zicem.

-Ce s-a întâmplat?

-Pãi nu vreau sã fiu încântatã prea tare, pentru cã va fi și Sabrina și...

Nu am apucat sã termin fraza pentru cã Sarah mi-a pus mâna la gurã.

-Taci! Nu a trebuie sã lași persoanele ca ea sã nu îți permitã sã te simți bine. Ai înțeles?

I-am dat mâna jos de la gura mea și i-am rãspuns:

-Da, nu voi permite asta!

-Așa te vreau!

-Acum hai la ore.

I-am zis eu. Ne-am luat cãrțile și caietele și am plecat la ore. Aveam ora de istorie. Ora aceasta era una din orele la care nu reușeam sã mã plictisesc, deoarece profa era foarte de treabã și nu doar ne dicta, ci și ne punea sã vedem documentare istorice și sã luãm notițe din ele. Însã ora de istorie trecea și foarte repede. Cam toate orele care îmi plac trec foarte repede, iar asta urãsc cel mai mult. Când clopoțelul a sunat, mi-am adunat lucrurile foarte rapid și m-am îndreptat spre ușã. Cineva din spate m-a prins de bluza și m-a tras înapoi. Am întors capul sã vãd cine are treabã cu mine și am vãzut-o pe Sabrina. Ce mai voia acum de la mine? Am dat ochii peste cap și am întrebat-o:

O iubire secretă Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum