O iubire secretă

Capitolul 19- Crăciunul

Zilele însorite și cãlduroase ale verii s-au dus, iarna a sosit. Timpul trecea, iar relația mea cu Claude încã era secretã. Sper ca într-o zi familiile noastre sã fie de acord cu relația aceasta. Astãzi este Crãciunul, iar de Crãciun se zice cã se întâmplã miracole, poate eu și Claude nu v-a m-ai trebui sã ne ascundem fațã de ai noștri.

Toatã casa era plinã de decorațiuni, iar toatã lumea era agitatã și grãbitã, doar eu eram complet liniștitã. De fiecare datã când este o sãrbãtoare este agitație în aceastã acasã, iar eu mereu sunt singura persoanã care nu se streseazã în perioadele de genul. M-am dus la Ander în camerã sã vãd dacã pot sã îl ajut cu ceva.

-Hei, ai nevoie de ajutor?

Ander stãtea cu picioarele pe un scaun și încerca sã își punã ghirlanda cu luminițe la fereastrã.

-Cred cã mã descurc.

Și în acel moment, Ander a alunecat de pe scaun și a cãzut.

-Ești sigur cã te descurci?

Am întrebat eu rãzând.

-Bine, poate am nevoie de puțin ajutor.

M-am dus la el și l-am ajutat sã se ridice, apoi l-am ajutat sã punã ghirlanda cu luminițe la fereastrã.

-Gata. Vezi? Nu era așa greu.

I-am zis eu zâmbindu-i.

-Cum mai este relația ta cu Claude?

-Deocamdatã este bine, încã este secretã, așa cã te rog nu scoate nicio vorbã pãrințiilor. Ție cu Carla cum îți mai merge?

-Pãi...suntem împreunã.

-Serios??! Mã bucur așa mult pentru voi!

-Și o sã vinã sã facã, Crãciunul aici cu noi.

-Pe bune? Și familia ei?

-Vine cu familia.

Am rãmas uimitã. El avea voie sã fie împreunã cu persoana pe care o iubește, iar eu nu? Și pe lângã asta m-ai putea sã o cheme la noi de Crãciun? Bãiatul ãsta avea mult noroc, obținea mereu tot ce își dorește. Niciodatã nu am înțeles cum reușește. Știu cã acum par puțin invidioasã, dar, chiar așa, de ce nu pot fi și eu așa norocoasã ca el?

-Foarte bine. Mã bucur pentru tine.

Între timp am primit o notificare pe telefon. L-am aprins și m-am uitat sã vãd de la cine, era un mesaj de la Claude care îmi ura Crãciun Fericit. Am început sã vorbesc în continuare cu el prin mesaje. Dupã un timp m-a întrebat dacã vreau sã ne vedem în noaptea asta în parcul central. Am acceptat invitația și apoi conversația noastrã s-a încheiat.

Ander și cu mine am ieșit din camerã și am plecat jos în living, unde era toatã lumea, pentru cã mai erau rude și invitați care trebuiau sã ajungã, iar eu și cu Ander îi așteptam în holul de la intrare ca sã le urãm bun venit. Unchiul meu Bob (fratele mamei) și copii lui Clarissa și Edward au venit. Copii lui erau m-ai mici de cât mine cu doi ani, cei doi frați sunt gemeni. Iar unchiul Bob, nu mai era cãsãtorit de ceva timp, deoarece soția lui, Elizabeth, a murit din cauza unei boli foarte grave. Apoi au venit și pãrinții mamei și tatãlui meu, bunicii mei și într-un final a ajuns si Carla cu familia ei. Eram fericitã cã o sã fac, Crãciunul cu o prietenã, dar tot îmi doream ca și Claude sã fie aici cu familia lui, dar mã bucur cã o sã îl vãd în noaptea asta. Livingul era plin de invitați și toatã lumea era fericitã. Carla a observat cã ceva nu este în regulã cu mine, așa cã a venit lângã mine și am început sã îi povestesc. Dupã câteva ore de stat prin living, ne-am așezat toți la masa cea mare și am început sã mâncam delicatesele preparate de bucãtarii vilei. Apoi urma deschisul cadourilor, ne-am dus cu toții lângã brad și am început sã le deschidem. Eu am primit patru cadouri: unul din partea bunicilor, era un hanorac tricotat de toți patru, apoi l-am deschis pe cel de la unchiul Bob, care era un laptop nou, o tabletã și douã bilete în Spania pentru la varã, urmãtorul era de la pãrinții mei, era o rochie albã, lungã și mulatã, dar putea fi și o rochie mare și largã ca de prințese? Și ultimul cadou era de la Ander, care era un stick?

-Dã-mil puțin.

I-am dat stick-ul, iar apoi a adus un vide-proiector. Ne-am așezat cu toții pe canapea și pe scaune și ne-am uitat la ce era pe stick-ul primit de la Ander. Era un colaj cu poze și videoclipuri de când eram mici, erau toate amintirile noastre. Eram fericitã pentru cadourile pe care le-am primit și se pãrea cã și restul erau fericiți de ceea ce au primit ei. Mama și tata au primit un tablou pictat de unchiul Bob cu ea și tata, haine tricotate de bunici și niște sticle de vin de la familia Carlei. Bunicii au primit niște poze puse într-o ramã foarte mare, Ander un PS 4 pro, Clarissa și Edward foarte multe haine noi din cele mai scumpe magazine. Dupã ce s-au deschis toate cadourile am plecat pânã la mine în camerã. Pe holul de sus era Ander, care stãtea pe jos lipit de perete, așa cã m-am așezat și eu lângã el.

-Ce s-a întâmplat?

L-am întrebat eu.

-Eu nu am venit aici doar într-o micã vacanțã.

-Cum adicã?

-Adicã....m-am certat cu pãrinții mei și am plecat de acasã. Nu aveam unde sã mã duc așa cã am venit aici.

-Și de ce nu ai spus nimic? Te puteam ajuta.

-Nu aveți cum. Doar sã mã lãsați sã stau aici cu voi.

-Poți sta aici cât timp ai nevoie.

-Mersi.

Mi-a zis el și apoi m-a îmbrãțișat. Deci acesta era motivul pentru care nu i-am vãzut pãrinții aici. Se pare cã nu e așa de norocos cum credeam eu. Dar e vãrul meu și cel mai bun prieten așa cã îi voi fi alãturi mereu.

-Tu nu ar trebui sã mergi sã te vezi cu Claude?

M-am uitat la ceas, era deja noaptea.

-Ba da.

-Te acopãr eu dacã întreabã ceva cineva de tine, fugi.

M-am ridicat repede și am fugit spre dormitor. M-am schimbat de haine și apoi am fãcut o funie din cearceafuri și am coborât pe geam. Am urcat în mașinã și am plecat spre parcul central. Apoi l-am sunat pe Claude sã îi zic cã am ajuns în parc. Acesta mã aștepta lângã lacul înghețat. Mã uitam la el și ne zâmbeam unul altuia, apoi am început sã merg spre el. Eram fericitã sã îl vãd din nou.

-Ești pregãtitã?

-Pentru ce?

Claude m-a sãrutat apoi s-a uitat în ochii mei și brusc m-a prins de mânã și a început sã alerge, iar eu am alergat dupã el, pânã am ajuns la o cãbãnuțã, care arãta ca un foișor. Am intrat înãuntru și era foarte cald. În cãbãnuțã era o masã rotundã amenajatã frumos pentru o cinã, era și o muzicã ce forma un ambient liniștit și cãlduros. Ne-am așezat l-a masã și un domn a venit și ne-a adus o fripturã cu salatã. Ne-am apucat sã mâncam, iar apoi dupã ce am mâncat, Claude s-a ridicat de la masã și a venit lângã mine, a scos din buzunar o cutiuțã roșie, iar apoi a deschis-o, era un colier cu un diamant micuț și alb în forma de inima. Claude s-a dus în spatele meu și mi-a pus colierul la gât, apoi s-a întors în fața mea luându-mã de mânã și m-a invitat la dans. M-am ridicat și eu de pe scaun și am început sã dansez împreunã cu el. Acesta a fost cel mai frumos cadou de Crãciun pe care l-am primit vreodatã.