O iubire secretă

Capitolul 8-Campionatul

     A trecut o lunã de la accident, iar lui Claude începe sã i se recapete memoria. A fost greu sã îl fac sã își aminteascã de mine, de prieteni, de liceu, dar am reușit. Astãzi am campionatul despre care v-am vorbit, dacã voi câștiga o sã merg la Los Angeles în marea finalã și îmi voi revedea cea mai bunã prietenã. Am ieșit din camerã ca sã merg la bucãtãrie sã mãnânc ceva înainte sã plec la liceu. Pãrinții mei erau deja așezați la masã așteptându-mã pe mine.

-Bunã dimineața!

-Bunã dimineața dragã!

    M-am așezat la masã și am început sã mãnânc. Bucãtãreasa a gãtit paste cu pui Alfredo, pastele acestea conțin pui dezosat, doi cãței de usturoi tocați mãrunt, smântânã, ulei de mãsline, supã de pui/legume, penne, parmezan ras, sare și piper și pãtrunjel proaspãt ras. Astea sunt pastele mele preferate.

-Azi am campionatul.

-Știm.

Îmi rãspunde mama foarte sec.

-Veți veni, da?

-Din pãcate nu vom putea ajunge.

-De ce?

-Pentru cã eu și tatãl tãu trebuie sã plecãm în Spania pentru o treabã foarte importantã.

-Ce poate fi așa de important?

-Nu putem sã îți explicãm acum, dar când te vei ocupa tu de afacerile familiei vei înțelege.

Îmi rãspunde tata la întrebare.

-Sã fac...ce?

-Da, tu va trebui sã te ocupi de afacerile familiei în viitor.

-Dar, tatã...

-Nu am ce sã fac, așa trebuie sã fie.

-Dar nu vreau sã fac asta.

     M-am ridicat de la masã și am plecat spre ieșirea casei, apoi am urcat în mașinã și am pornit spre liceu. Când am coborât din mașinã l-am observat pe Claude cã stãtea pe o bancã în fața liceului, așa cã m-am dus la el.

-Ce faci aici singur?

-Te așteptam.

      I-am zâmbit fericitã. Mã tot gândeam la întâlnirea mea cu el, la sãrutul acela, nu înțelegeam dacã suntem împreunã sau nu, iar pe el nu îl pot întreba pentru cã nu își aduce aminte de acea întâlnire prea mult, își amintește doar cã am ieșit împreunã și cã am fãcut accident. Așa cã o sã las situația așa. Dacã este sã fim împreunã, vom fi.

-Te simți bine?

M-a întrebat el.

-Da, sunt bine. Mã gândeam dacã vrei sã vi la campionatul meu.

-Voi veni.

Eram fericitã de rãspunsul pe care l-am primit.

-Hai sã mergem la ore.

Ne-am ridicat de pe bancã și am plecat în liceu. M-am uitat pe orar și am observat cã aveam Biologie, iar Claude avea Istorie.

-Poate ne vom vedea la pauzã.

Mi-a zis el cu un zâmbet scurt și drãguț.

-Poate.

    I-am rãspuns eu și i-am zâmbit înapoi. Am plecat spre clasã fericitã, dar și puțin confuzã. Începea sã îmi placã tot mai mult de Claude și de când cu accidentul am petrecut tot mai mult timp împreunã cu el, iar asta mi-a fãcut sentimentele sã creascã tot mai mult. Într-un final am ajuns și în clasã, de data asta nu am întârziat. M-am așezat în banca mea și mi-am pus lucrurile pe ea. Nu a durat mult și a intrat și profesoara în clasã. Ea s-a așezat la catedrã și a început sã facã prezența. Dupã ce a fãcut prezența a început sã predea lecția. În timp ce scriam, telefonul meu a început sã primeascã o grãmadã de notificãri. Am aruncat privirea spre el ca sã vãd de la cine erau toate mesajele și brusc un sentiment de panicã m-a lovit. Mesajele erau de la Sarah, care îmi zicea cã este o urgențã și sã vin cât pot de repede la vestiarul de la sala de sport.