O iubire secretă

Capitolul 16- Împreună sau nu?

Cântecul pãsãrilor și lumina soarelui mi-au fost alarma din aceastã dimineațã. Patul era moale, iar plapuma catifelatã. O mânã masivã, mã ținea strâns. M-am întors pe cealaltã parte și am deschis ochii încet. Lângã mine era Claude, care dormea liniștit. Am zâmbit puțin cu colțul gurii, iar apoi un gând mi-a apãrut brusc în minte. Am dormit la el acasã toatã noaptea?! Am aruncat privirea spre ceas, era ora 10:30. M-am ridicat brusc din pat și am început sã îmi adun hainele de pe jos și sã mã îmbrac. Agitația mea l-a trezit pe Claude.

-Ce se întâmpla?

A întrebat el somnoros.

-Am dormit aici peste noapte. Nu le-am zis nimic pãrințiilor mei, ei știu cã am ieșit în oraș cu Sarah și Carla.

Am luat repede telefonul și m-am uitat în el, aveam 10 apeluri pierdute de la pãrinții mei.

-Le spui cã ai rãmas peste noapte la una din prietenele tale.

-Bunã idee, sper sã ținã.

Mi-am sunat mama sã îi spun de ce nu am venit acasã toatã noapte. Nu am apucat sã zic nimic, cã ea m-a luat deja tare.

-Sonya Rossi, de ce nu ai venit acasã toatã noapte? De ce nu ai rãspuns la niciunul din apelurile noastre? Unde îți ți telefonul? Unde ești acum? Îți imaginezi câte griji ne-am fãcut? Era sã te dãm dispãrutã! Vreau sã vi acasã imediat!

-Lasã-mã sã îți explic. Am ieșit în oraș cu Sarah și Carla, apoi când s-a fãcut târziu eu și cu Carla am mers acasã la Sarah pentru o petrecere în pijamale și am rãmas peste noapte la ea. Nu am stat pe lângã telefon și am uitat sã vã anunț. Îmi cer scuze, voi venii acasã imediat.

-Bine. Te așteptãm.

Am închis apelul și am oftat. Claude s-a ridicat din pat și a venit pe la spatele meu îmbrãțișându-mã. Am zâmbit și m-am întors cu fața spre el, apoi m-a sãrutat.

-Mi-ar plãcea ca aceastã zi sã nu se m-ai termine.

A șoptit el la urechea mea. Iar eu am zâmbit și l-am prin cu brațele în jurul gâtului și l-am sãrutat, apoi m-am uitat în ochii lui și am zis:

-Și mie mi-ar plãcea, dar trebuie sã plec acasã acum.

-Poate vom mai avea momente ca astea.

Claude s-a dus sã se îmbrace și el ca sã mã conducã pânã la mașinã. Între timp le-am scris fetelor ce i-am zis mamei mele, ca în caz de le v-a întreba dacã este adevãrat sã știe ce sã spunã. Am 18 ani, dar acest lucru nu îi împiedicã pe pãrinții mei sã fie protectivi.

-Gata.

I-am auzit vocea lui Claude. Am ieșit din camerã și am plecat spre ieșirea vilei. Când am ajuns la poartã, ne-am mai sãrutat încã o datã, acesta a fost un sãrut m-ai lung. Am urcat în mașinã și am plecat spre casã. Pe drum, îmi aud telefonul sunând. Am rãspuns și era Sarah, apoi a intrat si Carla în apel.

-Și cum a fost?

M-a întrebat Sarah, cu o voce subțire.

-Da, povestește-ne.

A adãugat Carla.

-Acum conduc, nu vã pot povesti, dar dacã vreți ne vedem mai târziu la Smile Coffee.

Fetele au fost de acord, iar apoi apelul s-a închis. Și am ajuns acasã. Am parcat mașina în fața vilei. iar apoi m-am dat jos. Am intrat în vilã, iar pãrinții mei erau pe canapea în living așteptându-mã.