Capitolul 20- James

19 0 0
                                    

Luni, o zi ca oricare alta la liceu. Tot timpul sunt aceleași lucruri: certuri, provocãri, înșelãri, faze dramatice, depresivi, romantism, tocilari. Aici gãsești tot ce vrei, chestia este cã niciodatã nu este ceva nou, mereu sunt aceleași lucruri. De fapt, dacã stau sã mã gândesc bine, este ceva nou, Sabrina nu s-a mai luat de mine, nu mi-a mai pus bețe în roate, și-a vãzut de treabã. Oare și-a dat seama cã nu poate câștiga mereu? Poate pânã la urmã și ea se poate schimba.

În timp ce mergeam pe coridor spre sala de clasã, m-am ciocnit de un bãiat. Pãrea sã fie nou în liceu. Bãiatul era înalt, blond, cu ochii albaștri și avea un corp bine lucrat.

-Scuze, nu te-am vãzut.

-Nu-i nimic.

-Numele meu este James, sunt nou aici.

-îmi pare bine, eu sunt Sonya.

James mi-a zâmbit, i-am zâmbit și eu înapoi, iar dupã am început sã îmi vãd de drum. Mergând spre sala de clasã James a venit din spatele meu în fugã spre mine.

-Știi cumva unde este sala 242?

-Da, acolo merg eu.

Se pare cã este coleg de clasã cu mine. Am continuat sã mergem amândoi spre sala de clasã. Carla stãtea în bancã și mã aștepta. Când m-a vãzut a început sã îmi zâmbeascã cu, colțul gurii. M-am dus spre banca mea și m-am așezat.

-Ce este?

-Cine e tipul?

-Îl cheamã James. Este nou.

-Este drãguț.

-Cum mai relația ta cu Ander?

-Este bine.

-Mã bucur sã aud asta.

Conversația mea cu Carla s-a oprit atunci când profa a intrat în clasã. Privirea mea s-a fixat pe James, care s-a așezat lângã Sabrina. Cei doi se uitau unu la altul și zâmbeau. Din câte vãd e posibil sã aparã un nou cuplu în liceu. Sincer cei doi s-ar potrivi. În timp ce mã holbam la ei cum comunicã din priviri, Sabrina m-a observat și mi-a aruncat un zâmbet cu colțul guri, pentru a mã face geloasã, dar nu reușea pentru cã James pentru mine este doar un simplu bãiat, nu mã vãd împreunã cu el.

Ora s-a terminat. Sabrina și James au ieșit împreunã din clasã, iar eu continuam sã îi urmãresc cu privirea. De ce tot fãceam asta? De ce tot îmi venea sã îi urmãresc?

-Ai vãzut și tu?

-Ce sã vad, Carla?

-Viitorul cuplu din liceu.

-Da, i-am vãzut.

-Mergem sã mâncãm ceva?

-Sigur.

În drum spre cantinã, am dat de Claude. Acesta m-a prins de mânã, m-a învârtit și apoi m-a lãsat pe spate ținându-mã de spate cu o mânã.

-Ce face iubita mea cea frumoasã?

-Mergeam cu Carla la cantinã. Vii și tu?

-Da.

M-am ridicat de pe brațele lui și l-am îmbrãțișat, apoi am plecat toți trei spre cantinã.

-Carla. Dar știi ceva de Sara? Cã de câteva zile nu a mai dat pe la școalã și nici cu mine nu a mai vorbit.

-Am auzit cã este rãcitã.

-Oh...o sã îi scriu mai târziu sã vãd ce face.

Într-un final am ajuns și la cantinã. Ca de obicei am mers sã luãm tãvi și farfurii pentru mâncare. Apoi am mers la o masã sã mâncãm. Dupã ce am mâncat am plecat spre bibliotecã pentru a face temele. În drum spre bibliotecã, Jacob a venit spre noi.

O iubire secretă Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum