O iubire secretă

Capitolul 24- Fugari

O zi ca oricare alta, așa pãrea sã fie aceastã zi. Nu vedeam ca nimic special sã se întâmple astãzi, pânã când.....

-Nu îmi puteți face așa ceva!

-Suntem pãrinții tãi și trebuie sã ne asculți!

-Dar ce nu înțelegeți cã îl iubesc?!

-Te va rãnii.

-Ba nu e adevãrat.

-Dacã nu ne asculți, vei vedea cã așa se va întâmpla.

Pãrinții mei chiar nu înțelegeau cã eu și cu Claude chiar ne iubim. Nu înțeleg de ce sunt așa, dacã ei au avut probleme în trecut nu înseamnã cã și noi vom avea.

-Nu ne puteți despãrții.

Le-am zis eu hotãrâtã. Iar în acel moment mama s-a ridicat de pe canapea și s-a dus în altã încãpere. Tata a rãmas în living cu mine ca sã fie sigur cã nu voi pleca.

-Ști cã dacã vreau sã fug, o pot face oricând?

-Nu ai sã pleci nicãieri. Așteaptã aici pânã vine și mama ta.

Apoi a plecat și el din living. Eram nervoasã, agitatã, stresatã, nu știam ce sã mai fac. În timp ce mã plimbam de colo-colo prin living cu mâinile la șolduri, îl observ pe Ander stând proptit de unul dintre pereți.

-Aș putea sã te ajut.

Spune el.

-Cum?

-În seara asta ne vedem în curte lângã piscinã.

-Bine.

Apoi a plecat și el din living.

Claude:

-Nu înțeleg de ce trebuie sã ne despãrțim?

-Pentru cã fata asta nu este pentru tine.

-De ce? ce are?

-O sã te tragã în jos, așa cum a fãcut și mama ei cu mine!

-Ba nu e adevãrat! Nici nu o cunoști.

-Adevãrat, nu o cunosc, dar o cunosc pe mama ei.

-Dar nu sunt la fel.

-Nu ai de unde sã știi.

M-am enervat, niciodatã nu am simțit atâta furie în mine. Am plecat în sala de fitness sã lovesc sacul de box pentru a-mi descãrca nervii. Dupã ce m-am mai calmat am luat telefonul și i-am scris lu' Sonya. Au trecut orele, iar ea nu mi-a rãspuns la mesaj, așa cã am hotãrât sã o sun, dar telefonul îi era închis. Nu pot sã cred cã mama ei ia sunat pe pãrinții mei sã le spunã de relația noastrã. Chiar nu pot sã îmi dau seama de ce este așa rãu sã iubești.

Sonya:

S-a fãcut și seara. Am luat ceva pe mine pentru cã era rãcoare, apoi am ieșit în curte. M-am dus la piscinã, unde mi-a zis Ander sã vin. Când am ajuns la piscinã acesta a venit spre mine cu zâmbetul pe buze. Ce urma sã îmi spunã?

-Am o surprizã pentru tine.

-Ce surprizã?

-Douã bilete de avion spre Spania.

-Pentru ce?

-Ca sã fugi împreunã cu Claude.

-Mama și tata o sã se supere rãu când vor afla.

-Cine zice cã trebuie sã afle?

-Pãi și cum facem?

-O sã plec de aici și o sã le zic cã mergi cu mine.

-Și liceul?

-Este vacanțã acum...

-Ai dreptate, cred cã asta ar fi o idee bunã.

-Și mai am o surprizã.

Iar atunci Claude a ieșit de dupã un copac. Nu îmi venea sã cred...în sfârșit vom fi fericiți împreunã. M-am dus spre el și i-am sãrit în brațe, iar apoi l-am sãrutat.

-Abia aștept sã plecãm.

I-am zis eu zâmbit cu lacrimi în ochi.

-Sonya, acum trebuie sã mergem în casã. Apucã-te sã îți pregãtești bagajele pentru ca dimineațã la prima orã plecãm.

Ne-am dus înapoi în casã și am mers la mine în dormitor sã mã apuc de fãcut bagajele. Am luat tot, absolut tot, chiar dacã nu intrau toate lucrurile m-am chinuit sã le înghesui sã intre. Obositã de la împachetat am adormit peste valize.

Brusc m-am trezit din somn și m-am uitat la ceas, era timpul sã plec. La ușa camerei s-a auzit un ciocãnit.

-Ești gata?

I-am auzit vocea lui Ander.

-Da.

Am deschis ușa și am început sã cãrãm bagajele. În living erau pãrinții mei care mã așteptau. Un gol mare mi s-a fãcut în stomac când i-am vãzut, tare fricã îmi era sã nu bãnuiascã ceva.

-Sper cã vacanța asta cu verișorul tãu te va face sã gândești mai limpede.

A spus mama. Le-am zâmbit fals, iar apoi i-am îmbrãțișat pe amândoi. Am luat bagajele împreunã cu Ander și le-am pus în portbagaj, apoi ne-am urcat și noi și am plecat spre aeroport unde urma sã mã întâlnesc cu Claude.

-Tu unde te vei duce?

-Nu voi pleca din oraș. Mã voi muta la un hotel.

-Nu pot sã cred cã faci asta pentru mine.

-Ești verișoara mea preferatã, nu existã ceva ce nu pot face pentru tine.

Într-un final am ajuns la aeroport. Claude era și el tot acolo. M-am dus spre el și l-am sãrutat, iar apoi ne-am îmbrãțișat strâns.

-Sã ai grijã de ea.

Ia spus Ander lui Claude, iar apoi a plecat. Ne-am dus sã facem check-in, iar apoi am pus bagajele pe bandã, dupã care am plecat spre avion. Stãteam la coadã și așteptam sã urcãm în avion. Norocul nostru era cã, coada nu era așa de mare și nu a durat foarte mult pânã sã urcãm. Ne-am așezat pe locurile noastre și ne-am pregãtit de decolare. Urma un nou început pentru noi.