O iubire secretă

Capitolul 25 - Găsirea

Sunetul pescãrușilor, valurile oceanului care se loveau puternic de stâncile de la mal și razele soarelui care nu încetau sã îți mângâie corpul, te fãceau sã te simți ca într-un paradis. Au trecut sãptãmâni de când am plecat din New York împreunã cu Claude. Totul era așa cum am visat mereu sã fie, iar pãrinții mei nu m-au sunat deloc în aceste sãptãmâni, deoarece...mi-am schimbat numãrul de telefon. Nu aveam de gând sã mã mai întorc, îmi era prea bine ca sã mã mai întorc acasã. Știu cã liceul a început deja, dar începea sã devinã tot mai neimportant pentru mine.

-Bunã dimineața raza mea de soare.

-Bunã dimineața.

Claude m-a prins cu brațele pe la spate și a început sã mã sãrute ușor pe gât. Cu cât sãruturile sale erau tot mai insistente, am început sã las capul într-o parte fãcându-i loc mai mult. A început sã își lase ușor brațele sã alunece pe corpul meu, apoi ușor m-am întors cu fața spre el. M-a privit atent în ochi, iar apoi m-a sãrutat puternic luându-mã pe sus, dupã care m-a așezat ușor pe pat.

Carolina (mama Soniei):

-Fata noastrã a dispãrut!

-Carolina, liniștește-te!

-Cum sã mã liniștesc??Cum???Sigur bãiatul acela Claude este de vinã!

Eram complet disperatã, nu am mai așteptat nicio clipã, așa cã am luat telefonul, dar când sã dau sã o sun pe tatãl lui Claude, mã suna el. M-am uitat atenta la telefon, iar pentru un moment mi-a trecut prin cap ceva, dar am hotãrât sã rãspund.

-Alo!

-Carolina, unde este fiul meu?

-Unde este fata mea?

Dintr-o datã s-a lãsat liniște în telefon, iar apoi apelul s-a închis.

-Mergem la ei acasã.

Sonya:

Claude mã ținea strâns în brațe. Nu mã mai sãturam de momentele acestea, simțeam cã asta este tot ce am nevoie în viațã.

Era deja prânzul. I-am propus lui Claude sã ieșim sã mâncãm ceva în oraș, iar apoi sã ne plimbam pe plajã. Am luat niște haine lejere pe mine și am plecat. Am mers sã mâncãm la unul dintre restaurantele de pe plajã. Am stat cam 3 ore în acel restaurant, iar apoi s-a lãsat seara și am plecat sã ne plimbãm pe plajã. În timp ce ne plimbam încet, Claude mã prinde de mânã și se uitã în ochii mei.

-Trebuie sã îți spun ceva.

-Ce?

Am întrebat eu.

-Ești cel mai bun lucru din viața mea. Pânã sã te cunosc pe tine eram un vagabond. Da, asta eram. Îmi plãcea sã merg mereu prin cluburi, sã ies cu toate fetele, le schimbam zilnic ca pe șosete. Nu eram în stare sã mã țin de o relație. Nu mã gândeam la un viitor cu niciuna dintre ele, însã tu...tu m-ai schimbat, m-ai fãcut sã vãd lucrurile altfel, m-ai fãcut sã nu îmi m-ai i-au gândul de la tine, ești diferitã și de aceea te iubesc, da, TE IUBESC SONYA și vreau un viitor alãturi de tine.

Un sentiment plãcut m-a cuprins în tot corpul, pulsul îmi bãtea mai tare ca niciodatã. Claude a dus o mânã în buzunar, iar apoi s-a așezat într-un genunchi și a scos o cutiuțã roșie din buzunar. A deschis cutiuța și în ea se afla un inel.

-Nu mai pot aștepta, te iubesc. Sonya, vrei sã te mãriți cu mine?

Mã uitam uimitã la el fãrã cuvinte, eram fericitã, dar și îngânduratã. Urma sã fac o alegre foarte grea, care îmi va schimba complet viața.

-DA!

Am zis eu cu ochii plini de lacrimi și cu zâmbetul pe buze. Claude mi-a pus inelul pe deget și apoi s-a ridicat luându-mã în brațe și învârtindu-mã de fericire. Nu îmi venea sã cred cã asta s-a întâmplat în sfârșit.

-Dar ce o sã spunã pãrinții noștri?

-Nu o sã mai spunã nimic atunci când vor vedea ce puternicã e iubirea dintre noi doi.

Fericiți amândoi am mers spre hotelul la care stãteam, dar în timp ce mergeam o mașinã a oprit în drumul nostru, iar din ea au ieșit pãrinții mei?

-Amândoi...intrați acum în mașinã.

-NU!

-Nu era o întrebare.

-Nu vreau sã mã întorc.

-Ascultã la mine...

-Sonya cred cã mai bine o ascultãm pe mama ta.

-Și cu noi cum rãmâne?

-Ne vom descurca noi cumva.

-Dar, trebuie sã ne luam lucrurile.

-Am fãcut-o eu deja.

Am inspirat adânc, iar apoi am expirat și am urcat în mașinã. Am ajuns la aeroport unde era un avion privat, am urcat cu toții în el, iar apoi am zburat spre New York. Și cum am spus, urma o schimbare mare în viața mea și așa și era...Claude m-a cerut, mama a venit dupã noi și când vom ajunge acasã ne v-a despãrții.