O iubire secretă

Capitolul 27- Nu putem fi împreună

M-am dus în curte și m-am așezat pe marginea piscinei încercând sã analizez toatã situația. Îl iubesc pe Claude, dar nu ca pe un frate, iar acum cã am aflat acest secret, nu știu cum vor mai fi lucrurile între noi. Niște pași se auzeau venind spre mine. Am întors capul și l-am vãzut pe Claude.

-Ce vom face acum?

Claude s-a așezat și el pe marginea piscinei lângã mine.

-Nu știu. Și pe mine m-a șocat acest lucru.

-Nu vom mai putea fi împreunã. Toate visurile noastre s-au spulberat.

-Hey, nu vorbi așa. Pânã la urma vom gãsi noi o soluție.

-Singura soluție e sã ne despãrțim.

Dupã ce am zis aceste cuvinte Claude nu a mai spus nimic. De ce totul trebuie sã fie atât de complicat? Am scos inelul de pe deget și l-am îndreptat spre Claude.

-Poftim.

-Ești sigurã?

-Claude, nu putem sã fim împreunã dacã suntem rude, mai ales frați. Ia inelul, pãstreazã-l pânã când gãsești fata potrivitã.

I-am dat inelul și m-am ridicat. Am plecat spre casã. M-am dus direct în camera mea fãrã sã mai vorbesc cu nimeni. M-am întins în pat și ma uitam în gol, când deodatã gândurile îmi sunt întrerupte de o bãtaie în ușã.

-Pot intra?

A întrebat mama, însã nu i-am rãspuns nimic înapoi.

-Îmi cer scuze cã am ținut asta ascuns de tine atâția ani.

Continuam sã tac și sã ignor ceea ce îmi spunea, însã era foarte greu.

-Te rog, lasã-ma! Nu vreau sã vorbesc cu nimeni acum. Am nevoie de spațiu.

Mama s-a ridicat de pe marginea patului și a ieșit din camerã. Știam cã se simte vinovatã, dar eu eram mai rãnitã decât ea. Stând în pat întinsã și nefãcând nimic, am adormit.

ZIUA URMÃTOARE:

Alarma a sunat. Era 6:00 dimineața. Trebuia sã mã pregãtesc sã merg la liceu, chiar dacã nu aveam niciun chef. Liceul era pe sfârșite și trebuia sã recuperez zilele pe care le-am pierdut cât eram în Spania cu Claude. Am fãcut un duș rece, iar apoi am ales hainele pe care sã le port. Dupã ce m-am pregãtit le-am dat mesaj Carla și lu Sara.

Am urcat în mașinã și am plecat spre liceu. Când am ajuns, fetele erau pe o bancã în fața liceului și mã așteptau.

-Unde ai fost?

-Poveste lungã...

-Avem timp.

-Am fugit cu Claude în Spania, pentru ca familiile noastre nu erau de acord cu noi, iar în Spania Claude m-a cerut în cãsãtorie și am zis da și nu la mult timp a apãrut mama care ne-a dus înapoi acasã, unde ne așteptau cu toții și am aflat cã eu și cu Claude suntem frați.

-FRAȚI?!

Au zis amândouã uimite.

-Dar cum?

A întrebat Sara.

-Mama l-a înșelat pe tata cu tatãl lui Claude.

-Deci tu și cu Claude v-ați despãrțit?

M-a întrebat Carla îngrijoratã.

-Da...

-Îmi pare așa rãu...

-Hai sã mergem la ore.

Nu am putut sã mã concentrez la nicio orã astãzi, gândul meu era tot la Claude. Niciodatã nu am fost așa de distrasã de la ore. Mai bine rãmâneam acasã o perioadã. În timp ce mergeam spre dulap sã îmi las lucrurile o vãd pe Carla venind spre mine fericitã.

-Ce ai zice dacã ieșim ca fetele. Tu, eu și Sara.

-Nu știu ce sã zic.

-Ai nevoie de o relaxare.

-Bine...ieșim.

Am plecat la ultima ora, cea de sport. Ne-am dus în vestiar sã ne schimbãm de haine, iar apoi am mers în sala de sport. În salã erau bãieții care jucau basket, iar printre ei era și Claude. Am încercat sã îl ignor, dar era destul de greu. În timp ce alergam prin salã cu celelalte colege, mingea de basket venea cu vitezã spre mine, iarJames a sãrit pe mine și m-a pus pe jos.

-Cu plãcere.

A spus el, iar apoi s-a ridicat de pe mine. James a întins o mânã sã ma ajute sã ma ridic însã l-am refuzat și m-am ridicat singurã. În momentul acela Claude a venit și el.

-Ești bine? Ți-a fãcut ceva?

-Da sunt bine și nu mi-a fãcut nimic.

I-am rãspuns eu, iar apoi am plecat. Din spatele meu s-a auzit vocea lui Claude.

-Sonya stai!

-Ce este?

-Dacã nu putem fi împreunã nu înseamnã cã nu îți voi fi alãturi atunci când vei avea nevoie.

L-am privit tristã, iar apoi mi-am continuat de drum fãrã sã îi mai zic nimic înapoi. Am mers la vestiar sã mã schimb de haine și sã ies în oraș cu Carla și Sara.

-Și unde mergem?

Le-am întrebat eu.

-La niște cumpãrãturi.

Le-am zâmbit încântatã de ideea pe care au avut-o și am plecat spre mașinã. Am mers la mall și am început sã intram in fiecare magazin și sã cumpãram tot felul de haine. Carla a avut dreptate, ieșirea asta chiar îmi prindea bine.

Seara târziu am ajuns acasã. Din momentul în care am intrat în casã sentimentul acela de durere a revenit. M-am dus în camera mea și am hotãrât sã fac o baie relaxantã cu spumã și sare de baie.