Savoarea vieții o simt doar cei nebuni!
Deci hai, iubite, dară să-nebunim în doi,
Să răscolim piețe, să-ncingem iar cărbuni
Când focul arde toată durerea dintre noi.
Să ne mutăm în albul ospiciului din nori,
În verdele cel crunt al ierbii prăbușite.
Tăcerea din priviri ne facă prea sonori
Pentru câmpiile de galben nesfârșite.
Te voi târî prin colțuri de vechi pavilion.
Ne vom iubi absent, contradictoriu.
Răspunzi corect. Apoi câștigi un milion!
Trezește-te dement! Te du la sanatoriu.
