Taina povestitoarei stă în ceai
Verde, de tei sau de lavandă
Sorbit pe vechea verandă
Într-un cătun cu meri sălbatici
În care-aleargă doi zânatici
Toată ziua și spre seară
În papuci și-n pielea goală.
Haide! Spune-mi o poveste
Ca o veste făr' de veste,
Ca o tristă ulicioară
În noroiul de la țară.
Vreau să îți citesc în stele,
În ceșcuțe viorele.
În bătăi de aripi lungi
Amăreala o alungi.
În bătăi de aripi grele
Îți duci zilele mai rele.
În bătăi de aripi moi
Ceaiul se bea doar în doi,
Ceai de roze și de spini,
Pe la fund mai cu ciulini,
Pe la capăt praf de lună
Viața-ntreagă să mi-o spună.
Ei să nu îi dai cafea
Taina lumii nu-i în ea.
Dă-i mai bine doar un pic,
Ceai fierbinte, nu la plic.
