Pentru toate căile viitoare imaginate
Am pregătit un duș cu apă rece.
Când te întrebi ce ar fi putut fi
Ia para de duș în mână și stai!
Stai sub ea cât trebuie.
Plângi sub ea cât trebuie.
Urlă sub ea cât trebuie.
Așa cum nu poți schimba trecutul
Încetează să plăsmuiești viitorul imaginar.
E undeva într-o canalizare,
Gata să se unească cu tot ce e uman,
Cu natura mamă din care a venit.
Îndură durerea!
Îți spune că încă ești viu.
Încă mai poți visa la un timp de fericire!
