Ești ca un puzzle mecanic în trei dimensiuni.
Cu greu te pun la loc, ușor te descompun
În piese infinite de lemn, metal și sticlă.
Stai când nemișcat,
Când zâmbind stingher a frică.
Îți voi asambla o inimă puțin poate prea mică
(de voi avea chef) când vei avea timp.
Pinocchio desuet cu aripi de mătase,
Cu nasul lung de lemn
Cu mâna dreaptă-ntinsă.
Nu mai sunt demult o zână
Să suflu-ți viața ninsă.
Rămâi sculptat în piatră și tras de o cheiță.
