Liniștea între scrijeliturile de pană
E nefirească lumii mișcate mereu.
Să taci când nimic nu spui, e greu.
Un fel de sare pusă pe noua rană,
Ce vindecă profund, dar nici nu iartă.
Urlă divergent în vagi imnuri de ceartă
Când scriu în suflete poeme, nu pe foi.
Tăcerea atârnă între-un noi și mai mulți voi.
