Adevărul e că oricât ai încerca
Ziua proastă nu o mai întorci-napoi.
Greu faci și pace și război,
Greu urci la deal, la vale e la fel
Când porți în spate aripi lungi rebel.
Și-atunci te cânți, dansezi sau tremuri
Prin grea furtună sau un nor fuior,
Șoptești, respiri, visezi cu dor la vremuri,
La karma mult mai bună, al cerului fior.
Schiezi, jonglezi, călătorești în grabă.
Te superi din nimicuri mari sau mult prea mici.
Prin întuneric beznă tu te-ntreabă:
Unde e fericirea ta? Acolo sau aici?
Ești trist și vesel stând în pragul ușii
Oricâte geamuri negre curând ai fereca.
E nostalgie, dor, tot Hadesul și Kafka,
În noapte pe la trei te-așteaptă nimenea.
