Nota de plată (nu) există la sfârșit.
În garantez că tot ce-i gratuit
E prost, anost și trist
De la îmbrățișarea falsă dată (prea curând)
La cartea ce o vei scrie cândva.
(Nu știi când!)
Ți-e timpul investit (cam fără rost)
În oameni, clipe, impresii contra cost
Ce nu sunt ale tale și nicicând nu au fost.
Scrii zilnic câte-o strofă lungă (de vreo trei versuri)
În ea încerci să freamăți a lumii înțelesuri.
15 minute (prea târziu)!
Atât durează ale tale glorii
Într-un ziar obscur, nu intri în istorii.
Stai aplecat pe-o tăblie, pe-a gândurilor taină,
Îmbraci meschin și rece iluzia ca haină.
Mai bine investește toți banii tăi la loto,
Prin cârciumi tu comandă al dente-al tău rissoto.
Fii îmbătat de vin rose și nu de porto,
Urlând infam un „Carpe diem!" (stupid ca motto).
